Un om curajos

Domnul Mihai Dogotari este un pensionar în vârstă de 74 de ani care trăieşte în Glodeni, Republica Moldova, la nici 100 de kilometri de Iaşul nostru. După ce a lucrat ca inginer timp de 45 de ani, domnul Dogotari a avut surpriza să constate că „generozitatea" guvernului oligarhului Plahotniuc i-a oferit o pensie nu doar că infimă, dar şi cu mult sub ceea ce i s-ar fi cuvenit de drept, conform legii. După mai multe încercări nereuşite de a afla de la angajaţii Casei Naţionale de Asigurări Sociale de la Chişinău de ce i-a fost calculată o pensie mai mică decât ar fi fost legal, domnului Dogotari părea că îi surâde, în sfârşit, norocul: în Glodeni tocmai se anunţase că doamna Valentina Buliga, ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, urma să vină „în persoană" în faţa „oamenilor muncii" pentru a-şi prezenta noile politici sociale. Ca o paranteză, doamna ministru Buliga este cunoscută opiniei publice de peste Prut de când, fiind înconjurată la o dezbatere de tinerele mămici care îi reproşau faptul că indemnizaţiile pentru copii au fost reduse dramatic, contrar promisiunilor din campania electorală, a oferit un răspuns de un cinism maxim: „Ei, acum, nu ajung banii pentru scutece… spălaţi pelincuţe!"

Simţind că îşi va găsi dreptatea la doamna ministru, domnul Dogotari şi-a pus costumul cel bun şi s-a înfiinţat în faţa sălii de festivităţi cu toate documentele necesare pentru a-i prezenta necazul său. Din păcate însă, ziua întâlnirii cu reprezentanta guvernului de la Chişinău a fost una cu ghinion pentru pensionarul din Glodeni: „Am muncit o viaţă şi am avut un salariu bun. Însă doamna ministru mi-a replicat: Da’ ce, nu-ţi ajung 1.170 de leuţi (o sumă echivalentă cu 250 de lei româneşti)? Matale te mai pricepi la coeficient, la inflaţie?" A fost momentul în care domnul Dogotari a înţeles că ţara pentru care a muncit o viaţă întreagă îl păcăleşte şi îl tratează cu dispreţ, iar cei 45 de ani de muncă grea s-au transformat într-o palmă peste obrazul cinicului ministru pe a cărui uşă de la birou scrie că se îngrijeşte de „muncă, protecţie socială şi familie". Un gest pe care l-a regretat imediat, dar cu care aşa a simţit nevoia în acel moment să îi răspundă doamnei ministru cu maşina de lux parcată în colbul Glodeniului. „Dacă m-ar fi tratat cu respect nu am fi ajuns la acea situaţie, dar ea m-a provocat", a povestit apoi cu năduf pensionarul reporterilor „Ziarului de Gardă" de la Chişinău.

Pentru a da un exemplu oricui ar mai avea de gând să pună la îndoială acţiunile guvernului „pro-europeanului" Plahotniuc, procuratura „reformată" cu banii europenilor i-a transformat fostului inginer de la Glodeni viaţa în coşmar: în doar câteva ore i-a fost întocmit un dosar penal pentru huliganism după care, exact ca în poveştile bunicilor noştri care au trăit teroarea stalinistă, au apărut băieţii „în civil". Într-un interviu pentru „Ziarul de Gardă", una dintre puţinele publicaţii de la Chişinău care mai are curajul de a spune lucrurilor pe nume, domnul Vadim Vieru, avocatul domnului Dogotari, povesteşte: „două persoane îmbrăcate în civil care s-au prezentat drept poliţişti au venit la el acasă şi l-au rugat să meargă cu ei în oraşul Bălţi pentru desfăşurarea acţiunilor procesual-penale. I s-a spus că la Bălţi ar fi poliţişti mai buni şi acolo cazul va fi rezolvat în favoarea lui. A acceptat. Pe drum Mihail Dogotari şi-a dat seama că automobilul se deplasează în altă direcţie. Atunci a aflat că este dus la Spitalul de Psihiatrie din oraşul Bălţi (!!!). Pensionarul s-a împotrivit să intre în clădirea spitalului, aşa că a fost încătuşat. În momentul în care medicii îi adresau întrebări, bărbatul era agitat pentru că a fost minţit. Ca rezultat, comisia a stabilit că suspectează demenţă sau amnezie. Doctorii au recomandat investigaţii suplimentare şi efectuarea unei expertize psihiatrice în condiţii de staţionar". Cât de halucinant nu vi s-ar părea, dar instanţa a decis, la cererea procurorilor care instrumentau dosarul, ca pensionarul nostru să fie închis pentru o lună într-un spital de psihiatrie „pentru evaluări". „A fost supus examenelor medicale, prelevării de sânge şi altor analize, diverselor proceduri medicale şi muncii forţate–ergoterapia, contrar voinţei sale. La fel, a fost închis într-o secţie cu alţi pacienţi, care sufereau de boli mintale grave, deşi el se afla în spital doar pentru efectuarea expertizei", a mai povestit avocatul Vadim Vieru pentru „Ziarul de Gardă". Din fericire, după intervenţia avocatului pensionarul nostru a fost eliberat din spital după doar o săptămână de batjocură. Procurorii „reformaţi" nu s-au lăsat şi peste câteva luni au revenit cu o nouă cerere de internare la Psihiatrie pentru pensionarul care a înfruntat-o pe ministra de la Chişinău, dar, de data aceasta, instanţa le-a refuzat solicitarea.

Ceea ce a urmat poate avea caracter de simbol pentru cei care au curaj şi cred în dreptatea lor: domnul Dogotari nu s-a lăsat intimidat şi s-a adresat la CEDO pentru că i-au fost încălcate dreptul la libertate şi siguranţă (articolul 5 CEDO), dreptul la un proces echitabil (articolul 6), dar şi dreptul la respectarea vieţii private şi de familie (articolul 8).

Finalul fericit al acestei întâmplări triste este că CEDO a admis cererea domnului Dogotari de chemare în judecată a Republicii Moldova, o veste foarte proastă pentru orice guvern care crede că poate conduce o ţară numai prin abuzuri. Iar atunci când oamenii încep să nu se mai teamă de abuzuri înseamnă că demnitatea lor nu a putut fi confiscată, ceea ce reprezintă începutul coşmarului oricărui lider care se crede etern deasupra oricăror reguli.

Radu Popescu a fost consultant politic în Republica Moldova