Caută 
6 MIN
Cu Antenele în pierdere de credibilitate, cu dificultăţi financiare şi cu un patronat angrenat în anchete penale delicate, premierul poate para evident mai lejer atacurile potenţiale care ar putea veni din această direcţie.
Teoria conspiraţiei e la modă în România. Nimic nu e întâmplător, ni se şopteşte discret la ureche sau ni se spune adesea deschis la televizor. Tot felul de cabale şi jocuri subterane sunt tradiţional asociate de câţiva ani buni cu declanşarea unor cercetări penale, cu arestări sau condamnări în instanţă în cazul unor cazuri care implică politicieni, oficiali din administraţie sau oameni de afaceri de vârf. De regulă, şi afirmaţia e parţial valabilă încă şi astăzi, la un an de la schimbarea puterii, este arătat cu degetul Traian Băsescu. Asta ni s-a spus şi în zilele din urmă, ore în şir, la Antena 3, în legătură cu scandalul de şantaj care implică grupul Intact, compania RCS&RDS şi o firmă aparţinând lui Dumitru Dragomir, prin tot felul de purtători de mesaj, de la moderatori şi invitaţi bine selectaţi până realizatori de emisiuni mondene. Ideea fiind aceea că procurorii lui Kovesi şi Băsescu vor să pună pumnul în gura presei incomode.
Fiind vorba de un război, pentru că aşa percep Antenele arestarea lui Sorin Alexandrescu, nu s-au făcut nici măcar minime eforturi pentru a mima o anumită pluralitate de păreri. Două sunt obiectivele majore urmărite: 1. intimidarea, atât cât se poate, a procurorilor, instanţelor şi eventual a celor care ar putea face presiuni, la nivel politic, asupra acestora; 2. păstrarea iniţiativei în bătălia de imagine din spaţiul public. După cum arată însă lucrurile în acest moment şansele de reuşită sunt discutabile, din cel puţin patru motive: 1. DNA rămâne chiar şi după plecarea lui Daniel Morar o instituţie cu o libertate de mişcare semnificativă; 2. o parte importantă a actualei puteri, mai concret primul ministru şi conducerea PSD, nu ar regreta deloc, în ciuda celor spuse de o serie de lideri politici din acest areal, o slăbire semnificativă a influenţei Antenelor şi, prin extensie, a lui Dan Voiculescu şi a liderilor PNL; 3. ideea că ar fi vorba de un demers de intimidare a presei nu a câştigat deloc adepţi în mass media, în afara grupului Intact, chiar dacă voci favorabile Antenelor mai sunt găzduite şi prin alte părţi; 4. acuzaţia de şantaj se sprijină, chiar şi în acest stadiu relativ timpuriu al anchetei, pe probe greu de negat. Legat de ultimul aspect, e semnificativ faptul că în scurtele sale intervenţii mediatice Gheorghe Mateuţ, avocatul lui Sorin Alexandrescu, s-a concentrat doar pe ridicarea unor probleme de procedură evitând să abordeze acuzele de fond.
Chiar şi dintr-o lectură sumară a pasajelor din convorbirile interceptate reproduse în referatul prin care procurorii solicitau arestarea directorului general al Antena TV Group şantajul e cât se poate de limpede. De altfel nu e nimic nou sub soare. Cu doi ani în urmă jurnalistul Stelian Negrea vorbea public despre practici similare, tot din grupul Intact, însă paleta canalelor media, locale sau naţionale, care pot fi date de exemplu din acest punct de vedere e mult mai largă. Fenomenul s-a agravat de altfel în ultimii 4-5 ani, pe de o parte pentru că investiţiile în publicitate au scăzut dramatic, iar pe de alta pentru că modelul tradiţional de venituri pentru presă e pus în ansamblu sub semnul întrebării. Aproape că nici nu mai există astăzi în România instituţii de presă viabile în plan financiar dacă excludem veniturile din acest gen de şantaj sau din alte surse de bani artificiale. O chestiune gravă în sine care merită însă o discuţie separată.
Ceea ce face acest caz unul cu totul special sunt nivelul sumelor aflate în joc, de ordinul zecilor de milioane de euro, actorii principali (pe lângă Sorin Alexandrescu există trimiteri destul de transparente la Camelia şi Dan Voiculescu) şi implicaţiile sale, din punctul de vedere a ecuaţiei de putere din ţară. Într-adevăr, cu cine duce războiul Dan Voiculescu, nu la nivel vizibil, ci în culise, e deja o întrebare interesantă. E suficient să analizăm peisajul politico-mediatic din acest moment: Antenele sunt principalul vector de influenţă al intereselor personale ale lui Dan Voiculescu şi ale liberalilor, România TV aparţine unui parlamentar PSD, iar B1TV e principala voce critică la adresa actualei puteri. Antena 1 şi Antena 3 sunt vectori de influenţă redutabili, cel puţin dacă ne uităm pe cifrele de audienţă. Numai că sunt şi costisitoare. Problema e că în contextul economic descris mai sus grupul Intact în ansamblu este pe pierdere. Fiecare ediţie din show-uri gen X-Factor costă zeci de mii de euro şi nici licenţele de difuzare pentru filme, seriale sau meciurile de fotbal nu sunt tocmai ieftine.
Piaţa de publicitate, cea reală, nu poate susţine un astfel de grup mass media. Pentru a acoperi diferenţa e nevoie fluxuri financiare artificiale, de unde altundeva decât din bani publici, şi/sau de o altă sursă de venituri de genul unor sume provenite din taxa de abonat pentru transmisiile prin satelit (aşa ajungem la RCS-RDS !). Cum avem de a face cu bugete de criză pe zona de comunicare şi cum robinetul financiar e controlat în proporţie covârşitoare de PSD (şi nu de prietenii foarte apropiaţi din PNL) aporturile financiare venite pe prima filieră sunt probabil extrem de limitate. Nu ar fi exclus ca şi alte afaceri ale lui Dan Voiculescu (de exemplu pe zona de energie) să aibă probleme, ceea ce ar greva capacitatea acestuia de a finanţa componenta mass media. De vină ar putea fi contextului economic defavorabil, dar nu putem exclude nici anumite blocaje, probabil discrete, pe filiera premierului. În aceste condiţii, sursa de bani consistentă reprezentată de veniturile potenţiale obţinute din transmisiunile prin satelit devenise probabil o prioritate pentru trustul lui Dan Voiculescu. De unde şi suita de evenimente care a culminat cu arestarea lui Sorin Alexandrescu.
Ce e sigur e că sunt probleme financiare, cel puţin în zona de media din grupul de afaceri al lui Voiculescu. Iar în actualul context acestea au toate şansele să se agraveze. Să ne amintim că nu cu multă vreme în urmă ziariştii de la Jurnalul Naţional se plângeau că nu li se plătesc salariile. Sau că doi oameni de bază ai patronului, Codruţ Sereş şi Victor Ciutacu au părăsit şi ei corabia. Să fi avut vreun rol în acest sens temerile privind potenţialele dificultăţi financiare ale grupului media? Şi asta în timp ce, de partea cealaltă, la România TV nu par să fie deloc probleme de această natură. Poate pentru că proprietarul televiziunii, Sebastian Ghiţă, parlamentar PSD şi bun prieten cu Victor Ponta, câştigă pe bandă rulantă prin ţară licitaţii pentru contracte cu autorităţile locale (de exemplu pentru sisteme de monitorizare pentru Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă). Cu Antenele în pierdere de credibilitate, cu dificultăţi financiare şi cu un patronat angrenat în anchete penale delicate, premierul poate para evident mai lejer atacurile potenţiale care ar putea veni din această direcţie. În aceste condiţii primul ministru şi partidul său nu pot decât să salute tacit tăvălugul care s-a pus în mişcare zilele trecute împotriva unui "aliat" deloc comod.
