USR şi referendumul

USR a finalizat duminică referendumul privind poziţionarea partidului pe tema definirii familiei. Cu ce-au rămas după consultarea internă e greu de spus. Din exterior, senzaţia e că s-au pricopsit cu mai multe întrebări decât răspunsuri, cu mai multe cicatrici decât vaccinuri. În primul rând, să remarcăm scorul foarte strâns la întrebarea principală: „Susţineţi ca USR să aibă o poziţie ca partid pe tema referendumului Coaliţiei pentru Familie?”. Din cei 1.453 de membri care şi-au exprimat opţiunile, 766 au votat „DA” (52%), 682 au votat „NU”, iar 5 voturi au fost albe. Rezultatul a fost prezentat de conducerea interimară a partidului ca un succes, o dovadă că plebiscitul era necesar şi aşteptat cu sufletul la gură. Când situaţia e, de fapt, pe dos. Dacă-i punem în ecuaţie şi pe cei aproape 400 de userişti care nu s-au înduplecat să voteze (pentru că referendumul nu li s-a părut esenţial/ relevant/ interesant), observăm că de fapt răspunsul la întrebarea de pe buletinul de vot a fost cu preponderenţă „NU/ NU MĂ INTERESEAZĂ”. În toate cazurile, discursul triumfalist al organizatorilor, imediat după publicarea rezultatelor, a sunat fals.

Cea de-a doua întrebare („Cum trebuie să se poziţioneze USR ca partid pe tema referendumului Coaliţiei pentru Familie?”) a complicat şi mai mult jocurile în partid. Faptul că 184 de userişti au votat PRO, 864 au votat CONTRA, iar 405 voturi au fost albe, arată că aripa liberal-progresistă din partid e departe de a fi tranşat ireversibil bătălia ideologică în favoarea sa. Toată lumea ştia că liberalii sunt majoritari în USR, dar, din afară, păreau mai mulţi. Practic, după acest referendum, putem concluziona că 40% dintre membri (conservatori plus nehotărâţi) nu susţin/ aplaudă direcţia în care se îndreaptă partidul. Rămâne de văzut câţi vor coborî la prima staţie. Fireşte că nuanţele sunt mai multe, punctele de vedere mai diverse, dar acesta este pericolul unui „scrutin” intern. Simplifică foarte mult poziţiile, desparte sucul de vodkă, ginul, de lichior, de parcă refuză cineva un cocktail bun.

În urma referendumului, useriştii n-au aflat mai multe despre ei decât ştiau. Din contră, fiecare tabără şi-a osificat prejudecăţile, faliile s-au lărgit, iar unii, în frunte cu fondatorul partidului, Nicuşor Dan, au abandonat corabia. Şi staţi că nu s-a terminat. Deunăzi, USR a anunţat o nouă consultare internă, dacă să se negocieze sau nu o colaborare cu Platforma România 100, condusă de Dacian Cioloş. Adică, după „mănăstire-ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i”?, urmează „calule, mănânci ovăz?”. Fireşte, se va vota majoritar „PENTRU”, iar cei 5-10% care vor fi „CONTRA” îşi vor pune întrebări existenţiale despre partid, se vor simţi excluşi, vor cădea în depresie.

USR a declanşat o serie de referendumuri pentru a-şi stabili identitatea, dar efectul „alegerilor” interne pare exact contrariul. Prin înhămarea căruţei la un singur cal, prin întrebările cu doar două, trei sau zece răspunsuri de bifat, partidul îşi subminează propriul creuzet de idei, se depersonalizează.