Violatorii din Văleni

Unul dintre evenimentele pe larg dezbătute în presă la începutul lui august a fost violul în grup din judeţul Vaslui. Am urmărit şi eu subiectul, în măsura în care mi-au atras atenţia în special reacţiile, respectiv declaraţiile unor rude şi consăteni care îi susţineau pe „băieţii de oameni gospodari” minimalizând vina făptaşilor şi arătând cu degetul spre fata-victimă.

Să luăm de pildă declaraţia stupefiantă a unui anume Răzvan Rău („bun prieten cu cei şapte” şi el însuşi, ca să vezi!, „condamnat cu suspendare în două dosare”, Adevărul, 04.08.15), postată pe Facebook, cum că amicii săi (violatorii din Văleni) nu „merită cinci ani pentru cinci minute”, ci ar trebui să primească o „pedeapsă egală cu durata plăcerii”!

Ce vorbeşti, Franţ?, îţi vine numaidecât să exclami şi să te-ntrebi dacă individul doar „glumeşte” cinic, deşi eşti convins că omul asta crede: că violarea unei femei (mai ales a uneia considerată „uşuratică”) e ceea ce nemţii numesc Kavaliersdelikt, adică o contravenţie de iertat, o bagatelă, dom’le.

Ce vorbeşti, Franţ?, îţi vine să exclami şi să returnezi ecuaţia în oglindă: pedeapsa violatorilor, ca să fie pe măsura consecinţelor faptei lor, ar trebui să echivaleze cu durata traumei pe care i-au cauzat-o fetei violate! Care, la o adică, poate ţine o viaţă de om! Desigur, unele victime trec mai uşor (adică: mai repede) peste trauma suferită, altele mai greu. Ca atare, legea prevede nişte pedepse, iar în contextul violului în grup în cauză, făptaşii încă au scăpat ieftin – deocamdată (procurorii, am înţeles, au făcut recurs), pedeapsa cea mai mare fiind de 8 ani şi 4 luni (deci nu pedeapsa maximă de 12 ani!) pentru cel considerat capul răutăţilor, iniţiatorul violului în grup.

Două săptămâni mai târziu, Adevărul a dedicat iarăşi o pagină violatorilor din Văleni („Cei şapte violatori din Vaslui, condamnaţi. Localnicii: «Fata ar trebui să facă puşcărie»”, 18.08.15). Şi iar am putut citi reacţii şi declaraţii stupefiante. Stupefiant fiind chiar să citeşti că „printre cele mai vehemente voci împotriva victimei se numără femeile din Văleni”, care ar susţine că „dacă ar fi fost o fată cuminte nu ar fi păţit nimic”.

Poftim? Dar n-ai timp să-ţi revii din clişeul servit (femeia/ fata are vina ei, cine-a pus-o să aibă încredere în „nişte băieţi de oameni gospodari” accidental înfierbântaţi de fantezii pornografice?), căci ţi se oferă altă ecuaţie gogonată: fata, citeşti c-ar fi declarat consătenii violatorilor din Văleni, ar fi trebuit şi ea arestată „să facă puşcărie alături de cei şapte băieţi”!?

Poftim? Zici că-i o idee din puţul gândirii ISIS, nu alta. |ia, da, de-ar fi să să condamne nişte violatori care le încalcă regulile lor prevăzute pentru viol (se ştie că violul face parte din strategia de „luptă” a luptătorilor Statului Islamic…), poate că aşa ar proceda: ar închide victima laolaltă cu violatorii!

Dacă cineva a crezut că nu mai e loc de alte vorbe şocante, evident că s-a înşelat: „Au băgat la puşcărie şapte oameni nevinovaţi. Fac 40 de ani de închisoare pentru o obrăznicătură. (…) Eu am o fată, dar i-aş lua capul dacă ar urca într-o maşină cu băieţi, aşa cum a făcut nenorocita asta”. Declaraţie de tată – tatăl lui Petrică Bolboceanu, unul dintre violatorii chemaţi la viol. Înţelegem de aici că vina principală o poartă fata, „obrăznicătura” din Muntenii de Sus, pentru că s-a urcat „într-o maşină cu băieţi”.

Înţelegem de aici că Bolboceanu tatăl, dacă fiica sa s-ar fi urcat într-o maşină cu băieţi de genul fiului său, i-ar lua capul fiicei, nu fiului!?

Stai şi te-ntrebi ce comunitate din secolul 21 a putut produce acest gen de solidarizare pe dos cu nişte derbedei care au lăsat frâu liber fanteziilor lor pornografice în dauna unei fete de 18 ani, să-i compătimească pe violatori pentru pedepsele primite şi să arunce cu noroi în victimă? I-auziţi: „Dacă erau nişte amărâţi, mai spuneai, dar sunt oameni la locul lor, oameni gospodari”, este citată în acelaşi Adevărul o vecină a familiei Burada (Silviu Burada fiind cel care a dus fata cu maşina în câmp şi şi-a sunat amicii să-i cheme la viol), iar acum odraslele acestor „oameni gospodari” „trag necazul ăsta din cauza uneia care a ridicat coada. (…) A primit ce-a căutat. A nenorocit viitorul a şapte tineri”.

Te cruceşti citind asemenea declaraţii şi încă din gura unei femei. Nici nu ştii ce să amendezi mai întâi: ideea că amărâţii, okay, trebuie sau, mă rog, pot fi pedepsiţi pentru viol sau viol în grup, dar ne-amărâţii trebuie iertaţi? Sau faptul că discursul ei îi inocentează pe derbedei şi-o incriminează pe fata-victimă?

Unde-au rămas bunul simţ şi judecata de bun simţ? Unde-au rămas sentimentul de vinovăţie şi cel aferent de ruşine? Căci vocile citate din Văleni (nu mă-ndoiesc că există şi-n satul acesta oameni normali şi oneşti care pot deosebi răul de bine, dar aş fi vrut să-i aud) ilustrează o gândire bolnavă, o mentalitate pervertită, putredă. Cum să explici unor astfel de oameni faptul că violul e viol: şi o prostituată, dacă e siluită, tot viol se cheamă!

Alături de cei şapte violatori din Văleni, apărătorii lor – rude şi consăteni – pot fi lesne consideraţi şi ei nişte violatori – ai bunului simţ! Şi nu cred că de vină a fost canicula din august…

Michael Astner este poet, traducător şi publicist