Zbor frânt

De Crăciun, la ceas de colind, un prieten mi-a adus o crenguţă de brad. E de la Mălini, mi-a zis, de la noi de-acasă… Când aud Mălini, am o strângere de inimă, (reală), ca şi copilul-poet, care-şi privea tatăl-vânător cum ia în unghii/ inima căprioarei şi rărunchii. 

Tot aşa, instantaneu, mi-l reînchipui pe Mălin, Alexandru Mălin Tacu, adus , împreună cu surioara lui Alina, de mândrul şi, deopotrivă, sfiosul tată (şi poet) Alexandru Tacu, în holul „Cronicii” străvechi, unde avea loc festivitatea de premiere a Concursului „Autori – copiii”, spre a primi un premiu pentru poeziile lui neverosimile. 

Pe 22 decembrie 1956, Poetul de la Mălini a fost strivit de roţile unui tramvai. Nu se ştie nici acum (probabil nu se va şti niciodată) dacă a fost crimă cu premeditare sau accident. În decembrie 2015, Nicolae Labiş ar fi împlinit 80 de ani. Absolut verosimili. Dar în decembrie 2016 se vor împlini 60 de ani de la moartea sa. Aşadar, în loc să-l aniversăm, îl comemorăm.

Alexandru-Mălin Tacu avea 6-7 ani când a primit distincţia revistei „Cronica”. A crescut luminos şi frumos, absorbea şi emana poezie prin toţi porii fiinţei lui juvenile. A murit brusc, la o agapă la fel de juvenilă, intoxicat cu o substanţă necunoscută. Împlinise 17 ani. Părinţii lui făcuseră cerere de emigrare în SUA, cererea fusese aprobată, dar plecarea era mereu amânată. Securitatea căuta o metodă sigură spre a împiedica această emigrare. Şi a găsit-o: suprimarea vlăstarului, a Mălinului.

Despre altitudinea lirică a lui Mălin dau samă versurile lui postume. Oare nu va da samă nimeni, nicicând, de suprimarea acestei fiinţe tinere şi nevinovate, de frângerea acestui zbor? Mai mult ca sigur că nu.

Am pus creanga de brad într-o vitrină, am curbat-o un pic, ca să încapă. E şi-acum acolo. Ca un zbor frânt. 

Nicolae Turtureanu este poet şi publicist

Publicitate și alte recomandări video