Caută 
1 MIN
Lei care behăie, capre care mugesc, porci care ciripesc, măgari care
şuieră ca şerpii, vaci care scâncesc… ( Andrei Pleşu – Zoologie)
Răsfoind un număr vechi al revistei Plai cu boi, descopăr un text amuzant scris în urmă cu mai mulţi ani de Andrei Pleşu şi intitulat “Zoologie politică”. Textul a fost reluat de curând în Dilema veche. Nimic nou sub soare, conchide autorul, atent observator al evoluţiei societăţii româneşti de ieri şi de azi. Mai exact spus, nu s-a schimbat nimic! Întâlnim la tot pasul aceleaşi “animale obraznice, ţanţoşe, animale bolnave. Buhai tandri (prin primării) şi bivoli somnolenţi (ce adorm prin cancelariile italiene). Gândaci, gâze, trântori, ploşnite…” îşi află locul prin parlament, prin consiliile locale, ba chiar şi pe la Preşedinţie.
De remarcat modul în care s-au combinat de a lungul anilor toate speciile – un adevărat imbriding politic în pădurea uselistă. Întâlnim la tot pasul “viezuri care se dau drept tigri, şoricei care se cred gheparzi, porci care se cred tauri (era să scriu tauri cu t mare), cloşti care imită privighetoarea”.
La capitolul zburatoare, stăm foarte bine. Au apărut nenumărate păsărici cu penaje colorate parcă la un coafor parizian. Numai blonde şi roşcate, care ciripeau prin podurile Cotrocenilor. Asta în timp ce ”bâtlani solemni, pupeze sentimentale, păuni perplecşi, piţigoi melancolici” au încercat să se aclimatizeze prin tot felul de beciuri domneşti, ca liliecii. În plus, “ciori imaculate, ciocănitori fără prejudecăţi, dropii senzuale, cocoşi afabili” bântuie pădurile şi grădinile româneşti.
DNA-ul a contribuit în mod hotărâtor la evoluţia zoologiei politice româneşti. Au apărut în număr foarte mare cârtiţele hrebenciuce care sapă cocoşi, pinalţii de munte, opreştii de câmpie şi onţanii de pământ.
Nu de mult timp, dinspre Europa occidentală au venit pisicile tehnocrate, trimise de “leoparzii” europeni să identifice şi să localizeze “lupii hămesiţi, măgarii neruşinaţi, hienele funeste, boii monumentali şi mistreţii scăpaţi în grădina de zarzavat”.
Dacă animalele trăiesc în turme, păsările în stoluri, iar peştii în “ bancuri”, animalele noastre politice trăiesc în găşti, a căror pradă sunt comisioanele, fie ele şi din fonduri europene.
De condeiul domnului Pleşu nu scapă nici analiştii politici fie ei de politică externă sau internă, pe care îi vede ca pe nişte “morse competente” sau ca pe nişte “bursuci suficienţi”.
Mai nou, în Uniunea Păsărilor şi Animalelor cu Condei au ieşit la interval prădătorii de Herăstrău. Proaspăt scindată sub bagheta unui “bâtlan” ciupăritor, ce de mult se visează preşedinte peste vieţuitoarele scriitoare, noua uniune spera să crească într-o zi cât alţii/altele în ani mulţi. S-au strâns în jurul “bâtlanului” tot felul de “căţei ipocriţi şi pisici ieftine, vulpi şmechere, măgari neruşinaţi… dihori ce duhnesc a cloacă”, toţi ţintind la caşcavalul şi aşa chifulit şi găurit cu asupra de măsură.
Totul a fost “un fel de balamuc asurzitor şi toxic cu şuierături, răgete, mârâieli, chiote, ciripeli, mormăituri, croncăneli, lătrături, gemete, horcăieli, icnete înfundate şi flatulenţe explozive”.
Dacă ar fi să facem un recensământ al animalelor “nobile şi performante” din zoologia politică românească, am vedea că nu găsim, ”cerbi, vulturi, lei adevăraţi, leoparzi sau pantere de familie bună”, trăim într-o rezervaţie cu exemplare malformate şi de ce nu chiar ratate.
Emil Stratan este curator al Galeriilor de artă Eleusis
