Trebuie sa recunosc ca nu de fiecare data a fost usor deoarece stiinta managementului este departe a de a fi una exacta, iar practicile de management pot fi atat de diverse si complexe incat este destul de dificil sa fie puse in niste sabloane unanim acceptate.

Oricat de dificil ar fi, nu am incetat insa niciodata sa incercam sa gasim o modalitate eficienta de a explica clientilor cat mai pe intelesul lor unde incepe si unde se termina managementul in ansamblul celorlalte functii dintr-o organizatie. Prinvind lucrurile din aceasta perspectiva, am realizat ca functia managementului incepe, sau mai bine zis ar trebui sa inceapa, cu modelarea afacerii, lucru care rezolva concomitent mai multe aspecte:
– pozitioneaza organizatia in contextul pietei;
– prezinta in mod sintetic principale caractersitic ale unei afaceri;
– reprezinta o plansa de lucru pentru toti cei care interactioneaza cu afacerea oferind premisele unei alinieri a interselor si actiunilor cu efecte benefice asupra risipei de resurse;
– ofera o directie unitara de actiune si un control mai strict al rezultatelor;
– este o platforma de invatare accelerata. In cazul in care modelul are dificultati in a fi pus in practica putem reveni la plansa de proiectare si sa incercam sa gasim si sa remediem aventualele erori.

Din anumite puncte de vedere modelarea afacerii are rolul proiectarii din inginerie. Nu te apuci sa faci un utilaj pana nu proiectezi si ajungi la varianta optima care sa raspunda cat mai complet nevoii acoperite de respectivul utilaj . Un inginer bun va tine cont in proiectare, pe langa acuratetea detaliilor partilor componente si de contextul mai larg in care utilajul va functiona, de calificarea fortei de munca care il va realiza, de termenul limita de relalizare a proiectului, materialele si piesele de care va avea nevoie in realizarea acestuia, resursele financiare aflate la dispozitie.

La fel si in modelarea afacerii, managerul trebuie sa raspunda la mai multe intrebari concomitent:
* Care sunt: piata in care activeaza, resursele necesare si rezultatele asteptate?
* Cui se vor adresa in mod concret produsele sau serviciile realizate?
* Cum va acoperi in mod concret acele nevoi din piata?
* Cu cine va lucra in acoperirea acelor nevoi?

Raspunsurile la aceste intrebari trebuie sa poata fi centralizate intr-o pagina clar si coerent alcatuita la fel ca si schita unui utilaj aflat pe plansa de desen a inginerului. Daca managerul nu reuseste sa explice modelul de afacere intr-o singura pagina inseamna fie ca modelul de fapt nu exista, fie ca este prea complicat. In cea de a doua situatie, sansele ca modelul de afacere sa fie inteles de catre piata, clienti sau angajati si sa fie pus in practica sunt foarte mici.

Din pacate, eu si colegii mei intalnim deseori in piata companii de tip Frankenstein, avand modele de afaceri carpite in urma unei curse continue dupa oportunitati si rezulatate facile. Cand reusim, in urma unui proces similar  ingineriei inverse (reverse engineering)  sa punem pe hartie felul in care arata de fapt modelul de afacere al acestor companii, ceea ce obtinem seamana foarte putin cu schita ordonata de munca a unui inginer. Rezultatul obtinut se apropie mai degraba de schitele unor monstri-eroi din filmele de desene animate din zilele noastre. Interesant este ca unii actionari si manageri sunt la fel de atasati de astfel de modelele de afaceri ca si copii nostrii de monstri-eroi din desenele animate. Si mai surprinzator este faptul ca, asemeni copiilor nostri, ei se asteapta ca aceste forme de organizare sa faca minuni si sa obtina rezultate supranaturale.