2000 dupa Apocalipsa

Va fi 2000 un an mai bun decit 1999? Pentru cei – nu multi, speram – care au traversat pragul lui ’99 cu frica unei Apocalispe, fie si datorita lui Y2K, 2000 e deja mai bun. Dar pentru noi ceilalti? Cel mai simplu si, cu siguranta, mai rational e sa spui: ramine de vazut. Previziunile sau profetiile pot fi interesante, si sint, dar au si un mare neajuns. Sint utile cu adevarat doar cele care fie se implinesc, fie sint contrazise in totalitate. Si totusi nu putem ignora faptul ca traim exclusiv prin ceea ce gindim despre propriul viitor. La limita, chiar si in fiecare secunda ne proiectam in urmatoarea cu un alt scenariu despre ceea ce urmeaza sa ni se intimple. Si daca tot sintem, intr-un fel, propriii nostri profeti, de ce nu ne-am permite sa construim scenarii si pentru un viitor comun.
Anul 2000 pare deja mai bun. Piinea s-a scumpit cu citeva zeci de procente, iar la Kremlin nu mai e Boris Eltin. Si nu e nici Ziuganov, liderul comunistilor. Ambele evenimente sint o premiera pozitiva. Eltin e primul dintre liderii rusi sau sovietici care paraseste puterea de buna voie si chiar civilizat, in timp ce piinea romaneasca, tot in premiera, s-a scumpit dintr-un motiv care n-are nici o legatura cu inrautatirea situatiei economice. E doar primul efect palpabil al aplicarii unui pachet de masuri de relaxare fiscala, asteptata de mai toata lumea, lansat de noul guvern condus de Mugur Isarescu.
De fapt, n-am vrut sa spunem decit ca anul 2000 incepe deja sa arate cu totul altfel decit 1999 sau altii de dinainte. In 1999, PDSR si Ion Iliescu, spre sfirsit chiar si Ceausescu, ar fi cistigat detasat toate alegerile posibile in Romania. Pentru 2000, cind alegerile chiar vor avea loc, acest lucru ramine o simpla ipoteza. Cel putin in ceea ce-l priveste pe Ceausescu, lucrurile sint clare. Daca n-a venit Apocalipsa, inseamna ca nici Ceausescu nu mai poate invia. E o lovitura dura, poate definitiva, data nostalgiei cu accente milenariste a unui electorat dispus oricind sa faca din trecut viitor si viceversa. A unui electorat pe care Ion Iliescu se bazeaza si pentru care se bate in felul lui. In 2000, vor sau nu vor unii, Romania o va lua in alta directie. Oricum mai buna.
La inceputul lui ’99, umbra lui Vasile la Cozia negocia iesirea din a cincea mineriada. La inceputul lui 2000, Romania va incepe sa negocieze, la Bruxelles, intrarea in Uniunea Europeana. Oricum ai lua-o, 2000 incepe sub auspicii mai bune decit ceilalti ani. Romanii au in fruntea guvernului o personalitate pe care n-au injurat-o niciodata, desi ii vad zilnic, de aproape zece ani, semnatura pe bancnote tot mai lipsite de valoare. Presedintia a reusit sa restaureze ceva din mitul, drag noua, al tatucului autoritar, fara a ne ingrijora de faptul ca e capabil de mai rau. Cum a fost sau cum ar fi fost, spre exemplu, Ion Iliescu. Coalitia guvernamentala pare sa stea si ea mai bine ca niciodata. Cu Petre Roman la Externe, ca ministru de stat, PD nu-si mai permite sa atace guvernul si nici sa ameninte cu iesirea din coalitie. Ar putea-o face PNT-CD, dar cine s-o faca? Dar marele atu al anului 2000 e ca, pentru prima oara, majoritatea dintre noi incepem sa bijbiim capatul tunelului. Cui ii mai pasa, atunci, ca CDR s-ar putea sa nu mai existe fara ca PDSR sa-si mai faca de cap sau ca, daca PDSR va cistiga alegerile, nu-l va mai avea pe Ion Iliescu la Cotroceni? Daca "iarna nu-i ca vara", vorba lui Basescu, vedeta guvernelor de dupa ’96, nici 2000 nu va fi ca 1999. Poate mult mai bun.(Pavel LUCESCU)