Adevarata misiune

Pedelistii au decis: conventia nationala de peste doua saptamani va alege o noua conducere a partidului. Ar intra in competitie mai multe tabere: batranii activisti ai lui Vasile Blaga, intelectualii subtiri ai Monicai Macovei, suporterii naivi ai lui Mihai Razvan Ungureanu, dar – poate – si delfinii alunecosi ai Elenei Udrea. Viitorul lider ar trebui sa salveze ce mai poate fi salvat. Nimic nu este inca pierdut, in afara de onoare.

Dar identificarea unui alt conducator providential se anunta o initiativa cu insesizabili sorti de izbanda. Liderul de (ne)contestat al fostului partid de guvernamant a fost si ramane Traian Basescu. Simpatia electorala in cazul celor doi actori politici (PDL/Basescu) a inregistrat, de-a lungul timpului, curbe asemanatoare. In viitorul apropiat, nu atat noua conducere a PDL va conta, ci relatia dintre aceasta si Traian Basescu. Ori nici macar atat, de vreme ce ochii alegatorilor sunt fixati pe legatura tumultuoasa dintre presedintele Romaniei si premierul Victor Ponta.

Mai interesant ar fi fost ca PDL sa caute, inainte de toate, un nou proiect politic. Dar in conditiile in care pedelistii nu si-au indeplinit promisiunile electorale, demersul lor nu ar fi perceput ca unul de incredere. Desi a avut de partea sa populatia, fostul partid de guvernamant nu a redus nici numarul parlamentarilor, nu a produs nici regionalizarea, nu a diminuat nici coruptia, nu a distrus nici clanurile de interlopi etc. Iar starea precara in care se afla Posta Romana si CFR – exemple de institutii esentiale! – da seama si de calitatea de manageri a pedelistilor. Adrian Nastase are de data asta dreptate: proiectul politic numit PDL se apropie de faliment. De ce oare?

A da vina doar pe inclinatia lui Basescu spre conflict nu acopera intregul adevar. Primarul USL Catalin Chereches, de la Baia Mare, a speculat la randu-i o anumita tensiune existenta in societatea romaneasca si si-a zdrobit adversarii! Sa fie vorba de masurile de austeritate puse in practica de guvernele PDL? Mai degraba, desi unele masuri dure erau absolut obligatorii. Dar privatiunile ar fi fost mai lesne de suportat de catre romani, daca acest sacrificiu ar fi fost sesizat si la nivel guvernamental. Or, in ultimi doi ani, mai ales, a deranjat enorm comportamentul deviant al pedelistilor, marcat de un soi de dispret ostentativ, incapabil macar sa mimeze mult clamata solidaritate. Nu e o intamplare faptul ca in interiorul discursului critic a avut loc o mutatie. Mult uzitata expresie „incompetentii de la PDL" tinde sa fie inlocuita cu „imbuibatii de la PDL".

Pana la urma, dincolo de toate speculatiile, alegerile din PDL au o unica miza: supravietuirea partidului. Cine o poate asigura? Ce o poate asigura? Vor fi decisive unitatea pedelistilor, capacitatea de regenerare a partidului, dar si – poate – talentul de organizator al lui Vasile Blaga. Dar exista si cateva circumstante externe.

Pentru un partid de 15%, s-ar zice ca supravietuirea nu ar constitui un tel imposibil de atins. Dar multi dintre activistii PDL si-au negociat deja propria supravietuire, cu USL si chiar cu PPDD. Peste cateva luni, ii vom regasi pe respectivii sustinand ritos modernizarea societatii romanesti si injurandu-l, eventual, pe Traian Basescu. Partidele dispar, dar politicienii se reinventeaza mereu. Cu sprijinul alegatorilor.