Adomnitei, in „groapa cu lei”

Democratia originala din PNL a mai facut o victima. Cristian Adomnitei a fost silit de liderii liberali sa candideze la Primaria Iasului. Decizia i-a apartinut chiar premierului Calin Popescu Tariceanu, satul, probabil, sa-si mai verse nervii pe ministrul Educatiei la fiecare sedinta de guvern. In spatele hotaririi sta, insa, un proces de selectie care poate revolutiona conceptul de "competitie politica". Practic, liberalii ieseni au facut "pe dracu-n patru" sa scape de "onoarea" candidaturii. Rind pe rind, Relu Fenechiu, Varujan Vosganian, Camelia Gavrila sau Cristian Adomnitei si-au declinat competenta si apetenta. Teama lor s-a apropiat de psihoza dupa ce s-a decis ca nominalizarea va avea la baza un sondaj. Practic, cei vizati au mers pina-ntr-acolo incit visau la antipatia iesenilor. "Adomnitei are mai multe sanse decit mine", rasufla usurat Fenechiu, dupa ce a vazut barometrul.

Privita din exterior, situatia in care a ajuns organizatia locala a PNL pare comica. Gurile rele spun ca si printre liberalii de la centru s-ar face haz pe seama "responsabilitatii" dovedite de "grupul de la Iasi". In mod cert, singurul care nu ride e chiar Cristian Adomnitei. Impus candidat impotriva vointei sale, junele liberal are un obiectiv ingrat. Dispune de mai putin de trei luni pentru a-i convinge pe ieseni ca merita "medalia de bronz" in cursa pentru Roznovanu. Desi neonoranta, tinta electorala a liberalilor pare, pe moment, greu de contestat. Toate sondajele il crediteaza pe Adomnitei cu a patra sansa. Liberalul mai are, insa, un handicap. Ii va fi foarte greu sa le explice iesenilor ca merita fotoliul de primar dupa ce in repetate rinduri s-a opus candidaturii.

Ajuns in postura de outsider, Adomnitei are toate motivele sa se considere o victima a sistemului. In fapt, e doar victima sistemului "pseudo-liberal" de promovare a cadrelor. Nu are dreptul sa ceara compasiune. S-a folosit din plin de model si l-a incurajat, tacit sau la vedere. De altfel, evolutia recenta a lui Adomnitei merita transpusa intr-un ghid al tinarului politician, la capitolul "Asa nu!". In urma cu doi ani era pe cai mari. Conducea organizatia nationala a TNL, figura printre cei mai activi parlamentari si se bucura de un trend pozitiv de imagine. A urmat apoi un sir de gafe care i-au atras, in mod justificat, antipatia iesenilor. S-a aliniat fara sa clipeasca alaturi de alti 321 de indivizi si a cerut suspendarea presedintelui. A ridicat mina, desi avea toate semnalele ca demersul sau va fi sanctionat de romani. Nu a schitat nici un gest atunci cind colegi de-ai sai de partid si de generatie, vezi cazurile Boureanu, Turcan, Popescu, au fost sanctionati pentru ca si-au permis sa gindeasca altfel. Totul a culminat cu acceptarea fotoliului de la Educatie, o palarie, din pacate, prea mare. Paradoxal, episodul celor "15 stelute", piatra de moara la imaginea lui Adomnitei, pare pacatul cel mai scuzabil.

Dincolo de erorile sale, Adomnitei nu poate fi acuzat de rea-credinta. Pina la proba contrarie, pacatele sale inca pot fi puse pe seama unei orbiri. Vina sa cea mai mare este ca s-a supus pina acum cu ochii inchisi disciplinei de partid. N-a pus niciodata piciorul in prag, desi au fost ocazii cind abia s-a stapinit. Fidelitatea neconditionata fata de sefi il costa acum. Adomnitei a fost sacrificat de PNL si aruncat in "groapa cu lei", desi altcineva trebuia sa-si asume responsabilitatea. Daca sansele sale de-a cistiga Primaria tind spre zero, perioada premergatoare scrutinului are insa o miza pentru Adomnitei. Ii ofera libertatea unei pozitionari distincte in partid, ii da sansa unei delimitari de "gasca". Daca va sti sa speculeze ocazia, Adomnitei poate recistiga respectul multor liberali ieseni, dezamagiti de directia actuala a PNL.