Aeroportul si pasarela

Cind vorbesc de infrastructura Iasului, autoritatile se incurca in cel putin doua obiective. Primul pare a fi o stafie care apare din cind in cind in Tirgu Cucului de mai bine de 30 de ani. Este spectrul pasarelei care ar lega centrul civic de cartierul Tararasi. Este un proiect ingropat pe vremea primarului Manciuc si adus la lumina ocazional, atunci cind in oras se vorbeste grav despre strategii de dezvoltare urbana.

Nu mai putin de cinci primari si-au facut din el un punct de forta in agenda electorala. Niciunul nu l-a inceput, daramite sa-l duca la capat. In ultima vreme, voci firave spun ca municipalitatea ar trebui sa abandoneze ideea pasarelei. Administratia ar scapa de o obsesie,  iar zona Tirgu Cucu-Tatarasi ar iesi de sub restrictiile de construire impuse de o asemenea realizare. Decizia inca nu este luata si probabil ca subiectul va mai stirni multe dispute de acum incolo.

Alt obiectiv care da frisoane pare a fi aeroportul din Iasi, o institutie de modernizarea careia depinde esential dinamica orasului. In ultimii 17 ani n-a existat politician local care sa nu fi inclus problema aeroportului printre prioritatile sale, fiecare dupa cum a crezut de cuviinta. Senatorul Ion Solcanu s-a angajat sa-l modernizeze, deputatul Vasile Lupu si senatorul Varujan Vosganian l-au asezat la temelia a ceea ce ei numeau in anii 1996-1999 "relansarea economica a Iasului". Din nou, Solcanu si echipa lui au scos de la naftalina subiectul in anul 2000. Atunci i-au dat unui coleg de partid sarcina sa cheltuiasca bani pentru reconstructia aerogarii. Spre sfirsitul mandatului s-au luat la cearta de la felul in care au fost folositi banii. In 2004, deputatul Relu Fenechiu a devenit avocatul absolut dezinteresat al acestei cauze. Primarii Simirad si Nichita, presedintii de consiliu judetean Amihaiesei, Tanasoiu, Antonesei si Flaiser au militat de-a lungul timpului in favoarea lui. Pina si Prea Fericitul Daniel, patriarhul BOR, a binecuvintat initiativa si pe sustinatorii acesteia, intr-un moment de adinca inspiratie manageriala. Cu mic cu mare, dupa puteri, multi ieseni au dat o mina de ajutor sau au pus o vorba buna pentru aeroport.

Cu toate acestea, in cei 18 ani de asidue framintari, aeroportul a evoluat in mers de melc. Ca Poli Iasi in actualul campionat. A strins multe moase, dar a ramas cu buricul netaiat. Ce-i drept, aerogara a fost modernizata in conditiile spuse mai sus, iar traficul a crescut putin. Infrastructura a ramas insa aceeasi, prielnica avioanelor mici si ostila aeronavelor de mare capacitate. Pentru rezolvarea problemei, ar trebui construita o pista noua, suficient de lunga ca sa permita aterizarea unui Boeing 707 sau a unui Airbus 300. Din nefericire, doua obstacole neprevazute s-au ridicat  impotriva acestui deziderat. Cine ar fi putut, oare, banui ca pentru aceasta era nevoie de mai mult teren si de investitii financiare? Dupa atita amar de vreme, Consiliul Judetean a ajuns la concluzia ca ii mai sint necesare o suta si ceva de hectare in zona. Seful institutiei il acuza pe prefect ca nu a trimis la Guvern un proiect de hotarire prin care sa primeasca suprafata necesara. Prefectul este de alta parere si spune ca functionarii judeteni ar trebui sa pregateasca proiectul si sa i-l dea, ca sa stie ce anume sa ceara de la Guvern. Complicata dilema pare ca nu poate fi rezolvata decit de experti. 

In privinta banilor, parerile sint impartite, iar responsabilitatea este pasata de la unul la altul ca pe un cartof fierbinte. Unii spun ca Guvernul trebuie sa finanteze investitia. Guvernul a dat insa bani pentru aeroportul din Sibiu, cel din Iasi nefiind o prioritate, in conditiile in care exista un
alt aeroport destul de bun la Bacau. Altii sustin ca autoritatile locale au datoria sa-si asume proiectul. Dar Consiliul Judetean spune ca nu se poate indatora, iar Primaria s-a impovarat deja pentru alte chestiuni, de importanta vitala, fireste. Sint voci care cer un parteneriat public – privat, adica aeroportul sa fie dat in administrare unei firme private care sa realizeze investitia si sa-si recupereze banii din taxe. Dar pot fi gasite firme care sa-si asume cheltuirea a cel putin 60 de milioane de euro, cit ar costa dotarile minimale? Iar dupa aceasta sa doneze intreaga pista statului roman? Intregul proiect se ridica undeva la 200 milioane de euro.

Intrebarile de mai sus nu si-au gasit inca raspuns. Apropierea anului electoral a inceput, insa, sa stirneasca rumoare in grupul asa de numeros al sustinatorilor aeroportului de pe dealul de la Ciric.

Liberalii ii acuza pe pesedisti, care detin administratia locala, si invers, pesedistii vorbesc de dezinteres in tabara liberalilor.  Democratii se pling ca nu mai sint la guvernare. Situatia este surprinzatoare, deoarece toata lumea lupta pentru aceeasi cauza.

In urma cu numai doi ani, cea mai mare investitie imobiliara in Iasi era complexul World Trade Center, construit de omul de afaceri Gheorghe Ionescu. Cladirea si acareturile valorau putin peste 20 de milioane de dolari. In prezent, se lucreaza in tot orasul la santiere imobiliare care depasesc suma de 800 milioane de euro. Explozia de proiecte a cam dat peste cap administratia locala, dar, in acelasi timp, poate sugera primarului sau presedintelui Consiliului Judetean o solutie pentru aeroport.

De cealalta parte, de doi ani, liberalii ieseni fac figura de tartori ai bugetului national. Avem ministri la Finante, la Justitie si la Educatie. Toata tara ne cunoaste in sfirsit si ne "apreciaza". Ministrului Chiuariu iI lipseste putin sa bata popularitatea cetateanului Mailat in Italia. In viitoarea guvernare, Iasul nu va mai fi reprezentat la un asemenea nivel. Cele doua grupuri cu influenta locala si nationala ar trebui, de aceea, sa-si uneasca eforturile pentru a specula aceasta oportunitate, in favoarea aeroportului. Adica in favoarea Iasului, in masura in care il mai reprezinta.