Alegerile generale locale

Avem 2965 de mincinosi uninominali. Toti sint candidati la alegerile generale. Sint mincinosi nu neaparat pentru ca, prin natura statutului de politician, trebuie sa o faca, ci pentru ca legea ii sileste. Pusi sa „reprezinte" 2-3 cartiere, citeva comune si-un catun din padure, candidatii se vad nevoiti sa inventeze promisiuni care dau aparenta legaturii si reponsabilitatii fata de electorat. Problema incepe de la intelegerea conceptului de "reprezentare" a alegatorilor. Cum este acum perceputa? In primul rind, asa cum reiese din sondaje, alegatorii au asteptari de rol de la parlamentari care stau exclusiv in atributiile primarului si autoritatilor locale. Alegatorii cer candidatilor sa le asfalteze santurile, sa le astupe gropile, sa le hinghereasca ciinii, sa le faca curat in cartiere, sa le planteze copaci in parcuri, sa le faca parcari, sa le construiasca poduri si apartamente.

Alegerile prin sistemul uninominal s-au transformat in alegeri generale locale. Alegatorul roman priveste orice "ales" doar prin prisma gestionarii problemelor curente, nu a regulilor de ansamblu, principiilor si legilor care guverneaza societatea si statul. Pe de alta parte, nici candidatii nu dau semne ca sint capabili sa se desprinda de imaginarul alegatorilor. Cei mai multi promit exact ceea ce ar face primarii. Se merge pina acolo incit se promite extinderea valabilitatii biletelor de autobuz, zugravirea fatadelor blocurilor, reabilitarea termica a cladirilor sau asfaltari de drumuri si poduri. Ce sta la baza unor astfel de promisiuni? Daca nu minciuni amagitoare, atunci mecanismul pe care il injuram zilnic si in prezent: alocarea discretionara a resurselor.

Pentru ca parlamentarii nu au atributia de a directiona punctual fonduri pentru cheltuieli, toate promisiunile se bazeaza pe realitatea lobby-ului implicit, netransparent, la impartirea fondurilor bugetare locale si centrale. Pentru drumurile dintr-un anumit colegiu, la un moment dat, parlamentarul, ministrul X, va trage sforile ca sa aloce resurse, fara nici un fel de rationalitate economica. Uitati-va la ce monstruozitate s-a ajuns: ministrul Cristian Adomnitei a impartit masinile pentru transportul elevilor din tot judetul in colegiul sau, Relu Fenechiu da bani pentru drumuri in circumscriptia sa. Fiecare cum s-a priceput, fara norme, fara principii de alocare a resurselor. In colegiul Dabuleni, unde candideaza Mircea Geoana, au ajuns bani pentru ca acesta a fost un pret al sustinerii Guvernului si, probabil, o promisiune de alianta viitoare. Asemenea aranjamente se bazeaza pe alocarea discretionara a resurselor, pe sacrificarea celor mai multi. Astfel, ajungem sa vorbim despre mita electorala, nu despre dezvoltare durabila.

Realitatea de mai sus nu exprima nicidecum un control mai bun asupra alesilor prin actualul sistem uninominal. Odata alesi, daca nu reusesc sa mai aduca fonduri (sub forma mitei electorale), ramin scapati total de orice control electoral din partea alesilor. Alegatorul trebuie sa invete sa se respecte pe sine, sa-si lege "alesul" de politici, legi si conduita votului parlamentar.

Ce ar trebui sa discute cu alegatorii un viitor parlamentar? In primul rind, sa explice clar ca orasul, comuna, catunul respectiv are un primar; ca nu e treaba lui sa intre peste atributiile administratiei locale. Cum vom putea testa adevarata reprezentare si cum vom putea avea control direct asupra alesilor nostri? Plecind de la ceea ce a fost mai dureros in ultimii ani si a condus la impopularitatea Parlamentului: majoritatile netransparente si dubioase la vot. Asa au "scapat" sau au fost ingropate dosare grele de coruptie, s-au dat legi care favorizau coruptia, s-au construit coduri penale care favorizau hotii, s-a marit numarul privilegiilor etc. Dar pentru a pune capat acestui lucru avem nevoie de transparenta votului. Votul deschis, la vedere, in probleme legate de justitie, in toate chestiunile delicate. Ca alegatori, avem nevoie din partea reprezentantilor nostri de garantia transparentei votului. In momentele delicate, sa le putem spune la telefon, prin mail, scrisori, in audienta: Ai grija, nu vota pentru marirea pensiilor parlamentarilor, nu vota pentru scaparea colegilor, ministrilor corupti care trebuie anchetati, nu vota legi preferentiale. Fiecare parlamentar trebuie silit sa faca din istoricul voturilor date pe legi cartea sa de vizita. Noi avem, de exemplu, pe site-ul Parlamentului initiatori care se lauda cu zeci de legi, dar nu stim cum au votat in cazul capital al lui Adrian Nastase, Miron Mitrea, al terenurilor de vinatoare sau alta minunatie.

Prin transparenta votului rezolvam si altceva: garantia respectarii programului de guvernare de catre parlamentar. Daca va intilniti cu ei, intrebati chestiuni serioase, punctuale: ar vota pentru desfiintarea sau cresterea cotei unice de impozitare? Ce tipuri de asigurari de sanatate ar duce la ameliorarea calitatii sistemului? Ce modificari ale Constitutiei ar prefera? Pentru care dintre ele ar vota? Ce politici de investitii si cheltuieli sustin? Iar seriozitatea lor trebuie verificata printr-un control strict al votului pe care il dau pe anumite legi in comisii si in plenul Parlamentului. Adevarul este ca multi dintre candidati habar n-au de programele economice si financiare ale partidelor in care candideaza. Prin urmare, sint incapabili sa le explice consecintele.