America si Obama

Discursul de retragere formala din cursa pentru nominalizarea democrata la alegerile prezidentiale americane din noiembrie tinut simbata de Hillary Clinton inchide probabil cel mai agitat capitol din istoria confruntarilor preliminare din istoria Statelor Unite. Si, in ciuda faptului ca ea si-a declarat fara echivoc sprijinul pentru senatorul Barack Obama, o buna parte dintre suporterii ei nu par deloc gata sa faca acelasi lucru. Unii nu se vor aduce la vot, altii s-ar putea chiar sa se decida sa-l voteze pe candidatul republican, John McCain, ca reactie fata de ceea ce ei considera a fi fost tratamentul nedrept aplicat lui Hillary Clinton de o parte a conducerii Partidului Democrat, dar si de o parte semnificativa din mass media. Mass media din zona conservatoare au atacat-o urmind linia traditionala a antipatiei mai vechi la adresa fostului presedinte Bill Clinton, in timp ce mass media liberale, adica cele situate la stinga in politica americana, i-au reprosat linia moderata si faptul ca face parte din establishment.

Duelul din alegerile preliminare dintre Clinton – Obama a avut o mare incarcatura emotionala si, in egala masura, una simbolica. Era pentru prima data in istoria Americii cind se putea vorbi, cu bune sanse de reusita, despre un posibil presedinte femeie sau despre un posibil presedinte de culoare. E si motivul pentru care pentru cei doi au votat in total peste 35 milioane de alegatori democrati, un adevarat record in materie. Problema e ca acest gen de dispute lasa de cele mai multe ori in urma rani care se cicatrizeaza greu. Asa ca nu va fi usor pentru Obama sa mobilizeze de partea sa, in noiembrie, o proportie importanta dintre cei 18 milioane de votanti ai lui Hillary Cliton. Iar in acest punct trebuie spus ca d-na Clinton a cistigat votul popular, chiar daca in final a sfirsit prin a avea mai putini delegati decit contracandidatul sau. Acesta fiind un alt aspect scos adesea in evidenta de sprijinitorii sai, atunci cind se ajunge la analiza comparativa a sanselor celor doi in disputa pentru Casa Alba cu John McCain.

Barack Obama a cistigat pentru ca a reusit sa coaguleze in jurul sau trei importante grupuri de stinga din Partidul Democrat: pacifistii, pe cei care cred ca majoritatea problemelor din societate se pot rezolva prin permanenta marire a cheltuielilor guvernamentale si pe apologetii multiculturalismului, care sint in egala masura si critici acerbi ai mostenirii culturale de sorginte europeana din America. Acest gen de asociere i-au fost de folos, fara indoiala, senatorului Obama in alegerile preliminare, dar s-ar putea sa aiba efecte contrare nedorite in cele generale, mai ales in regiunea centrala si cea de sud ale Statelor Unite, preponderent conservatoare. Iar remarcile rasiste la adresa albilor scapate de sotia sa, Michelle Obama, nu il ajuta deloc din acest punct de vedere.

De altfel remarcile rasiste de acest gen, opozitia sa vehementa fata de razboiul din Irak, ca si simpatia exprimata mai mult sau mai putin explicit fata de Islam, Palestina sau Iran au stirnit ecouri importante si desigur favorabile in lumea musulmana. Ceea ce ridica, in contrapartida, destule semne de intrebare cel putin pentru o parte dintre alegatorii americani. Pentru ca, desi majoritatea acestora considera astazi ca interventia in Irak a fost o greseala, cel putin la fel de multi se opun, in egala, masura si unor masuri de retragere pripita din zona. E si motivul pentru care candidatul democrat a fost nevoit sa faca tot felul de volte de opinie, retractind diferite declaratii hazardate, cum ar fi aceea ca in primul sau an la Casa Alba e gata sa se intilneasca, fara nici un fel de conditii, cu presedintele iranian Ahmedinajad, acelasi care a cerut in repetate rinduri ca Israelul sa fie sters de pe fata pamintului.

Acest gen de comportament formeaza una dintre principalele linii de atac la adresa sa. Criticii sai il acuza ca, dincolo de remarcabilul talent oratoric, e total lipsit de substanta si de convingeri autentice. Ca e un adevarat cameleon politic care a prins un tren nesperat. Nu sint, de altfel, putini cei care spun ca, daca el nu ar fi fost de culoare, nu ar fi avut nici o sansa in fata lui Hillary Clinton. Dupa caz, el e gata sa se identifice cind cu Islamul – a frecventat o scoala islamica in timpul sederii familiei sale in Indonezia, cind cu crestinismul. El vorbeste neincetat despre schimbare, tema dominanta a unei campanii cu puternice tente anti-establishment, dar chiar si sustinatorii sai cei mai entuziasti au probleme atunci cind li se cere sa o defineasca in termeni clari.

In prima parte a ciclului electoral, postura sa de mesia venit sa schimbe din temelii America a avut, in mod evident, priza la electoratul de stinga. Pe de alta parte, s-a vazut si cu acest prilej capacitatea sa extrem de redusa de a mobiliza electoratul din zona clasei de mijloc, care s-a aliniat preponderent in spatele lui Hillary Clinton. Or, cu atit mai greu ii va fi sa abordeze partea mai conservatoare din societatea americana.

In ziua in care au aparut pentru prima data zvonurile privind retragerea lui Hillary Cliton din cursa prezidentiala, bursa de la New York a cazut cu 400 de puncte. Incertitudinile privind experienta sa, dar si lipsa ideilor concrete privind sensul schimbarilor, pe care le predica dar nu le explica, au provocat, cu siguranta, aceasta evolutie emotionala. Intre timp, lucrurile s-au mai calmat. Insa acest tip de reactie indica faptul ca prezenta sa in finala prezidentiala are bune sanse sa mobilizeze o parte a electoratului american care in alte circumstante ar fi fost probabil mult mai apatic. De aceea republicanii vor apasa, cu siguranta, pe pedala riscurilor majore pe care le-ar crea alegerea unui om cu convingeri neclare si cu putine argumente din punctul de vedere al experientei politice, in conditiile unui climat international cu multi poli de instabilitate, de la Iran la Hugo Chavez in America de Sud, cu doua puteri ambitioase si tot mai asertive, precum China si Rusia, si cu destule incertitudini in planul securitatii energetice. Cel putin o parte dintre americani au in minte perioada mandatului de patru al lui Jimmy Carter, unul dintre cele mai dezastruoase din istoria Statelor Unite.

Dincolo de spectacolul de campanie, ceea ce se va intimpla in Statele Unite in noiembrie va avea reverberatii globale. Si ne intereseaza direct si pe noi. Iar din acest punct de vedere, desi show-ul electoral pus in scena de Barack Obama pare sa fie atragator pentru unii, ar fi probabil mai nimerit, pentru linistea globala, daca am avea in functie la Washington, incepind din 2009, o administratie mai plina de substanta si mai coerenta.

Publicitate și alte recomandări video