Anti-orice

Alaturi de George W. Bush si ceilalti sefi de stat veniti in Romania, au facut stire, ieri, si zecile de protestatari anti-NATO din Bucuresti care au fost umflati fara ezitare de mascati. Stirile despre militantii anti-NATO luati la sectie si cele despre declaratiile lui Bush si Traian Basescu au circulat cu egala repeziciune in Romania si in afara.

Prezenta protestatarilor a devenit o obisnuinta in preajma oricarui eveniment international important, in special in timpul summit-urilor NATO si UE sau al reuniunilor unor institutii cu acoperire mondiala precum G8, Organizatia Mondiala a Comertului, Banca Mondiala sau Fondul Monetar International. Se intimpla destul de des ca amploarea incidentelor intervenite cu ocazia protestelor, nu de putine ori violente, sa aiba un ecou mai mare – pe termen scurt – decit semnificatia perceputa a intrunirilor internationale. Aceasta este si intentia protestatarilor, care au un arsenal extrem de variat si imaginativ de mijloace de atragere a atentiei.

Grupul protestatarilor nu este, de fapt, un grup. Ii uneste aversiunea fata de marile puteri, fata de institutii care simbolizeaza globalizarea, "noua ordine corporatista" sau actuala distributie a puterii la nivel mondial. Ii mai uneste un anumit stil de viata nonconformist, bazat pe o subcultura a protestului bine inchegata si organizata in retele internationale destul de bine puse la punct, cu resurse deloc neglijabile. In general, au un discurs anti-establishment, adica sint "contra", "anti" fata de citeva simboluri tari ale ordinii instituite in interiorul statelor si la nivel international, dar, altfel, variaza in orientare. Unii sint anarhisti puri, altii doar libertarieni sau utopisti; unii sint militanti de extrema stinga, altii de extrema dreapta; printre protestatari se mai numara aparatori ai drepturilor omului, ai libertatii de expresie nelimitata, pacifisti, nationalisti, ecologisti, militanti pentru diferite drepturi culturale, minoritare, ale animalelor etc; exista si adepti ai modelelor welfare puternice.

Protestatarii critica, in general, democratia in formula actuala, pe care o acuza ca este imperfecta, limitata, injusta, birocratizata, rupta de interesele reale ale populatiei. Critica marile puteri, pe care le acuza de cinism, de egoism, de imperialism, reprosindu-le in special lipsa de atentie fata de lumea a treia, lipsa de respect fata de statele mici si lipsa de protectie fata de diferite formule minoritare de existenta si expresie. Critica institutiile internationale, pe care le vad ca promotoare ale unei globalizari inumane si ale unui model corporatist uniformizant.

Mare parte din discursurile gruparilor "anti" isi trag seva dintr-o vulgata de stinga cu o extraordinara circulatie internationala, in care se gasesc rudimente din teoria economica marxista, din teoria comunista asupra egalitatii si democratiei directe, din teoria leninista privind imperialismul sau din "stilul" Che Guevara. Cam aceeasi sursa ideologica au avut si miscarile pacifiste din anii ’60, cu care miscarea de protest de acum are multe lucruri in comun: este provocata tot de evolutii de la nivel international, vorbeste cam aceeasi limba impregnata de vulgata stingii si este promovata de tineri din clasa de mijloc a statelor "capitaliste".

Pe de alta parte, intre organizatiile protestatare de astazi activeaza, dar intr-o pondere mai mica, si neo-nazisti puri sau militanti cu diferite credinte de extrema-dreapta. Se intimpla foarte des ca discursurile celor doua "isme" extreme sa se combine in diferite formule indiscernabile. De fapt, sinteza "ismelor" este ceea ce caracterizeaza inainte de toate noua miscare de protest.

Semnificativ este ca zilele acestea s-au gasit umar la umar in Bucuresti "Noua Dreapta din Romania", care este o grupare fatis neo-legionara, cu "Actiunea Antifascista din Bucuresti". Intre organizatiile romanesti care intentioneaza sa protesteze se mai numara unele cu nume exotice si necunoscute, precum: Colectivul Subteran din Iasi, Antifa din Craiova, C.A.M.A.S., alaturi de membri ai unor organizatii internationale faimoase, precum Green Anarhist, A.R.A., A.T.A.C., Libertarian Front, NPD si Falangele Spaniole.

Autoritatile care sint nevoite sa se confrunte cu aceste miscari de protest recurg, de obicei, la masuri politienesti foarte dure, uneori disproportionate, stirnind dezbateri aprinse despre libertatea de expresie si manifestare. La fel se va intimpla si dupa interventia de ieri, cam exagerata si panicarda, a politiei bucurestene. Protestatarii sustin ca protestul este consubstantial democratiei. Autoritatile raspund ca sint datoare sa apere ordinea constituita. Linia dintre cele doua adevaruri este greu de trasat. In statele cu traditie autoritara, linia este trasa mai aproape de adevarul statului. Cert este ca, indiferent de situatie, trebuie respectata legislatia in vigoare, iar abuzul nu are scuza, indiferent de justificarea vreuneia dintre parti.