ApR si PSDR, domnisoara si aristocratul

Negocierile de fuziune dintre ApR si PSDR au ajuns o telenovela – adica un film care nu se mai termina si in care nu se intimpla nimic. Ritmul tern al discutiilor dintre cele doua partide social-democrate este deranjat doar din cind in cind de mormaitul suspicios al PSDR sau de fandoseala grabita a ApR. ApR se crede o frumoasa carismatica, unsa cu toate alifiile cotidianului si detinind o consistenta avere electorala dupa care mosul aristocrat PSDR ar trebui sa umble innebunit. Numai ca partidul lui Cunescu crede ca are destule atuuri ca sa taraganeze fuziunea: se lauda ca este membru al exclusivistului club al Internationalei Socialiste – din care nici macar PDSR nu face parte -, ca are filiale mai puternice si mai organizate decit cele ale domnisoarei ApR, pe care o banuieste ca vrea sa parvina, si ca, in fine, mai poate inca opta pentru domnisoara USD – chiar daca aceasta din urma este pe patul de moarte.
Iata ce spune alunecosul Sergiu Cunescu, probabil patruns de seriozitatea negocierilor cu partidul lui Teodor Melescanu: "ApR este o formatiune politica lipsita de identitate, slaba, macinata de conflicte interne". In fapt, ambele partide au mari probleme interne.
Sa incepem chiar cu PSDR. Partidul este divizat, acum, la apropierea alegerilor de la care nu poate spera nici macar 2%, intre o grupare "incapatinata" si una "grabita". Incapatinatii sint condusi de doi vicepresedinti, Smaranda Dobrescu si Petru Moldovan, si, evident, de Sergiu Cunescu, care isi negociaza la singe moartea politica. Cunescu nu accepta o predare neconditionata si cere, pe linga pozitia de presedinte de onoare al noii formatiuni, cit mai multe posturi pentru subordonatii sai. Melescanu ii ride in nas si arata ostentativ spre sondaje, cerind imperativ ca PSDR sa nu mai cinte pe doua voci si sa iasa grabnic de la guvernare. Alexandru Athanasiu, cel care face ca PSDR sa fie cu un picior la putere, se fereste sa se exprime declarind totusi semnificativ ca "situatia tarii este grea". Athanasiu este curtat intens de "grabitii" condusi de prim-vicepresedintele ApR-Emil Putin si de alti patru membri ai Biroului Executiv al partidului. Membrii acestui grup provin din judetele Arad, Botosani si Caras-Severin, adica de acolo unde PSDR detine filiale foarte puternice si locuri importante in administratia locala, incepind cu primari de municipiu si terminind cu presedintia Consiliului Judetean. Divizarea PSDR intre cele doua curente este cit se poate de vizibila, marcind inclusiv activitatea Biroului Executiv in care scorul este 5-5, restul de cinci membri jucind dupa cum bate vintul. Cert este ca din confruntarea celor doua curente rezulta o sublima caracteristica a actiunilor partidului: inertia.
De partea cealalta, nici ApR nu sta mai bine, in ciuda aerului linistit al lui Teodor Melescanu. Se pare ca presedintele partidului, atit de carismatic pentru electorat, nu reuseste sa fie la fel de carismatic cu apropiatii. El s-a indepartat de majoritatea fondatorilor formatiunii: Iosif Boda a fost debarcat din functia de purtator de cuvint, Viorel Salagean a fost lasat pe linie moarta, iar Mircea Cosea a fugit la UFD si era cit pe ce sa ia cu el si patru deputati din cei 13 ai partidului. Cea mai importanta pierdere este, desigur, cea a lui Cosea, bonomul economist care a atras atentia ca ApR se afla in tragica situatie de a avea cel mai liberal electorat si de a promova o politica tot mai de stinga. Laudat pentru stingismul ApR trebuie sa fie adversarul lui Cosea, Adrian Balanescu, vicepresedinte al ApR si presedinte al Consiliului National Economic. Programele tutelate de pompos-numitul Consiliu sint, o spune Cosea, foarte asemanatoare cu cele ale PDSR. Interesant este ca la alcatuirea unora dintre acestea a contribuit si migratorul politic Mihai Erbasu, fost membru al PDAR si PNR. Erbasu a plecat din PNR impreuna cu Mihai Berca, dupa ce a intrat in conflict cu Viorel Catarama, si a adus in ApR un adevarat cal troian. Numerosii membri PDAR-PNR primiti in ApR (formatiune numita in presa si "partid al securistilor") fara nici o verificare au intrat in conflict cu "veteranii", de aici iscindu-se crincene lupte pentru putere in filiala Bucuresti si in alte filiale din tara. Pe scurt, probleme sint destule si tocmai aceste probleme ar trebui sa arate ca lalaiala si aroganta nu sint virtuti politice. (Adrian CIOFLANCA)

Somnul linistit dinaintea viitorului cutremur
Recentul cutremur din Turcia a readus in memoria romanilor cosmarul pe care le-au trait in acea noapte de groaza din martie 1977. Cladiri distruse in citeva secunde, mii de morti, zeci de mii de raniti.
Prima intrebare pe care multi si-au pus-o dupa ce au vazut imaginile terifiante din Turcia este daca asa ceva ar fi posibil si in Romania. Nimeni nu stie sa dea la ora actuala un raspuns exact. Probabil ca si la noi un asemenea seism ar face la fel de multe victime, pentru ca numeroase cladiri sint serios subrezite in urma ultimelor seisme.
Despre cladirile din Istanbul, cazute precum un castel de carti de joc, s-a spus ca au fost rezultatul firesc al unor afaceri oneroase in care firmele de constructii au cistigat sume fantastice in doar citeva luni. Despre cele din Romania se poate spune ca sint rodul nepasarii si al imobilismului autoritatilor. Ca si in cazul asociatiilor de proprietari, constituite pentru a iesi din cercul vicios al datoriilor acumulate de regiile locale fata de CONEL sau ROMGAZ, cei indreptatiti sa actioneze pentru consolidarea cladirilor afectate de seisme s-au multumit sa dea niste legi prin care sa defineasca modul de actiune si atit.
Prea putina lume stie ca expertiza pentru consolidarea cladirilor afectate de seisme se efectueaza gratuit de catre stat si ca cei care doresc sa demareze si lucrarile propriu-zise beneficiaza de credite cu o dobinda subventionata de 15% pe an. E drept ca sumele ce ar trebui imprumutate pentru a finanta aceste lucrari de constructii ar putea ajunge, in unele cazuri, la 70 pina la 80 la suta din valoarea apartamentului. O suma ce poate fi mai mult decit prohibitiva pentru persoane care n-au reusit pe toata perioada verii sa-si plateasca macar in parte datoriile la asociatia de locatari ori pentru un pensionar care isi socoteste la leut fiecare pensie. Dar nimeni nu se sinchiseste sa faca macar un prim pas, cu putere de exemplu. Nici o autoritate nu-si asuma raspunderea de a-i convinge pe locatarii unui bloc afectat de cutremure sa se mute, pe perioada lucrarilor de consolidare, intr-un alt bloc ori sa convinga bancile sa le esaloneze pe o perioada mai lunga returnarea imprumuturilor necesare finantarii lucrarilor. O astfel de operatiune incununata de succes poate ca i-ar determina si pe alti oameni sa iasa din starea actuala de nepasare si sa constientizeze ca cei patru pereti intre care isi duc viata pot deveni un maldar de moloz la un viitor cutremur.
Insa amorteala balcanica isi spune din plin cuvintul. Cei care au habar cit de cit despre consecintele pe care le-ar avea un astfel de cutremur se multumesc sa organizeze seminarii si conferinte la care sa traga diverse semnale de alarma si sa se lamenteze in legatura cu lipsa fondurilor necesare. Prefectii si primarii se multumesc sa astepte impasibili venirea unui nou cutremur. Aceasta este cauza pentru care ziarele vor continua sa publice periodic lista cladirilor afectate de cutremure si aflate in pericol de darimare la primul seism mai important. Conform acestei teorii, ar terbui sa ne pregatim inca de pe acum sicriile pentru un cutremur de marimea celui din Turcia. ( Cristian RACU )

Publicitate și alte recomandări video