Arta naiva a concedierilor

Aproape in fiecare an s-a constatat cit de stufos este aparatul guvernamental, de exemplu, fara sa se intimple nimic concret. Eventual, s-au comasat unele ministere, numarul portofoliilor coborind sub 20, insa efectivul angajat nu a fost diminuat. Supraincarcarea structurilor bugetare a devenit brusc vizibila imediat dupa alegerile parlamentare de la sfirsitul lui 2008. Si a devenit din nou evidenta dupa alegerile prezidentiale de la sfirsitul lui 2009, semn ca intre timp nu intrase nimeni in somaj. S-au facut comparatii cu alte tari, care arata ca angajatii statului sint mult mai multi la noi decit la altii. Planurile de reorganizare au suprimat 9000 de posturi in institutiile subordonate Guvernului, dar i-au atins, printre altii, pe ceferisti si pe angajatii unor scoli din catune indepartate care s-au inchis din lipsa de elevi.

Initial, s-a vorbit despre 300.000 de someri proveniti din sistemul bugetar. Marimea contingentului, anuntata anul trecut de presedinte, a fost imediat corectata la acea vreme. Probabil ca nu vom afla niciodata cauza acestei erori: apropierea campaniei sau gasirea unor resurse de mentinere a personalului pe posturi? Cert este ca, de atunci, numarul estimat al concedierilor a scazut continuu, ajungind ieri, inaintea convocarii "sedintei de Guvern" la Cotroceni, la 75.000. Dar nici acest "plan" nu a fost indeplinit, devenind motivul consultarilor de ieri dintre presedinte si ministri.

In plus, dincolo de frustrarile din sectorul particular, premierul sta sub amenintarea sindicatelor. Chiar miine ar urma sa aiba loc o greva de o zi in invatamint, motivata insa nu de spectrul concedierilor, ci de aplicarea legii salarizarii unice si de proiectul noii legi a educatiei. Iar consultarile de ieri, chiar daca presedintele si premierul au facut declaratii pe marginea mai multor subiecte (neconstitutionalitatea legii ANI, reducerea cheltuielilor cu salarizarea la 7% din PIB), arata ca Executivul ori a slabit de tot friiele, ori s-a abatut de la aplicarea programului de guvernare.

Totodata, e clar ca intilnirea reprezinta un semn ca pe undeva a ajuns cutitul recesiunii la os – la osul celor din mediul privat, nevoiti sa suporte singuri efectele crizei. Iar intrevederea de ieri, in loc sa aduca un mesaj de incurajare a consumului sau de impulsionare a investitorilor (atitia citi sint), mentine mai degraba starea de neliniste.

Si, nu in ultimul rind, cum sa faca ministrii lui Boc in citeva zile ceea ce trebuia facut cu luni bune in urma? O terapie de soc declansata acum in materie de reducere a cheltuielilor publice – incluzind aici si disponibilizarile – nu se potriveste cu politica sociala a Guvernului, impaciuitoare si lipsita de acea doza de autoritate care sa ofere o minima garantie de protectie (sociala) si respect (profesional). Iar o remaniere e prevazuta abia la toamna. Sa fie asta solutia salvatoare sau se va petrece o minune pina atunci?