Caută 
3 MIN
De aproape un an, urmarim cu atentie aventurile in Marea Neagra ale unui vas cu dotari tehnice SF, apartinind ExxonMobil si Petrom, in cautare de hidrocarburi. Partea platoului continental, cistigata in urma procesului international cu Ucraina, a devenit un El-Dorado pentru marile companii petroliere. Si, iata, miercuri, o stire de senzatie. A fost descoperit un prim zacamint de gaze ce ar putea sa acopere consumul Romaniei pe sase ani de zile. Sa ne bucuram? Ce am avea de cistigat?
In aceeasi zi, Petrom anunta un profit urias in anul 2011: 887 milioane euro, mai mult decit a platit OMV la privatizare pe el, cu tot cu zacamintele de petrol. De unde profitul? De la pompa, din pretul benzinei. Petrom nu va vinde benzina mai ieftina in Romania, chiar daca tara ar sta pe o mare de petrol. Statul cistiga si el din redevente mici, aproape simbolice, dar in nici un caz incit sa acopere socului cetateanului cind suporta preturile la pompa, aflate la nivel international. In buzunarul omului de rind, rezervele de petrol ale Romaniei si profiturile uriase ale companiei nu se vad. Aceeasi lectie trebuie aplicata si posibilelor resurse din Marea Neagra. Nu va fi semnificativ mai ieftin fata de ceea ce se gaseste pe pietele externe, scapam poate de marota dependentei de gazele rusesti. Statul va concesiona rezervele, poate va creste redeventele, dar, in final, potrivit regulilor UE si pietei, va trebui sa accepte liberalizarea preturilor.
In ce caz ar fi bine pentru romani? Exemplul a fost expus pe larg de Alianta pentru o Romanie Curata: constituirea unui fond suveran de investitii pe termen lung spre beneficiul generatiilor viitoare, dupa model norvegian. Orice varsare a sumelor provenite din redevente si profitul companiilor direct la bugetul de stat ar tenta politicienii sa foloseasca fondurile, fara chibzuinta, la cumpararea voturilor. Asa cum au facut cu toate privatizarile, asa cum s-au evaporat cele 3,6 miliarde de euro obtinuti din vinzarea BCR.
Problema principala poate fi de alta natura. Toate statele mici, cu institutii la pamint si coruptie generalizata au fost date peste cap de descoperirea unor resurse naturale. Priviti ceea ce s-a intimplat in ultimele decenii in statele africane, in statele arabe si in spatiul ex-sovietic cu nenumaratele regimuri autoritare, despotice sau pur si simplu criminale. Au ramas economii slab dezvoltate, cu administratii corupte pina in maduva oaselor, in care corporatiile internationale isi fac de cap cum vor, iar citeva familii sau structuri loiale regimurilor beneficiaza cu adevarat de exploatarea resurselor. Bogatiile naturale nu sint un impuls pentru democratizare si nici pentru modernizarea statelor. Politicienii ajunsi stapini pe comori au refuzat sa renunte la putere si, independenti fata de resursele financiare occidentale, au inceput sa ridice pretentii, sa negocieze intr-un stil dur cu Occidentul, spre nenorocirea cetatenilor proprii. La rindul lor, statele si firmele occidentale au acceptat compromisuri, pentru a obtine favoruri si contracte.
In cazul Romaniei, daca rezervele s-ar dovedi semnificative, nu ar fi de dorit ca Olanda sa inchida ochii la slabiciunile justitiei romanesti, la putreziciunea institutiilor, pentru ca are nevoie de petrolul sau gazele din Marea Neagra. Nu ar fi de dorit ca UE sa treaca peste jocurile „baietilor destepti ai energiei" doar pentru a-si diversifica resursele energetice cu petrol romanesc. Frica intemeiata este ca o clica exersata in capusarea statului in ultimii 22 de ani, inca necondamnata in justitie, prezenta in jocurile economice si politice, sa devina intermediara viitoarei afaceri. Mai bine am inchide, pentru o generatie, minele de cupru si aur, puturile de petrol si am invata sa facem televizoare, computere, masini sau avioane. Cu siguranta, impactul bunastarii generale va fi mult mai mare decit daca am sta in asteptarea unei pomeni de la Dumnezeu. Marea Neagra este o binecuvintare pentru un stat ca Norvegia, dar pentru Romania poate fi un blestem.
