Caută 
4 MIN
Acum 12 ani se inregistra cea mai rusinoasa eliminare a unei echipe romanesti in Cupele Europene. Nu in materie de scor agregat, destul de decent (1-4), ci de adversar. O echipa de pescari islandezi, Knattspyrnurfellag Reykjavik, a eliminat pe Dinamo Bucuresti, o "stea" a fotbalului european. N-au trecut multe zile, in acelasi an de dizgratie 1997, si Steaua cea cu nume realizeaza cea mai aiuritoare rasturnare de scor (in sens invers!) suferita de vreo echipa romaneasca in Cupele Europene. In teren, stelistii, impulsionati de Lacatus, invinsesera pe PSG cu 3-2. Dar la UEFA s-a descoperit ca parizienii au introdus in teren un jucator suspendat si meciul se omologheaza cu 3-0 pentru Steaua. In "parcul printilor" parizieni, Steaua o fura cu 0-5 si rateaza o calificare ce se arata primita moca prin neglijenta unei functionare pariziene. Ei, si? De-aia e frumos fotbalu, ca se mai intimpla si minuni dintr-astea. Ce naiba mai amintim chestii din trecut? Dinamo n-a intors mai deunazi un scor de 0-3, si inca in deplasare? Se intimpla, dar vrem sa evidentiem doar doua simple coincidente. Antrenorii care s-au facut de risul curcilor islandeze si pariziene erau Cornel Talnar la Dinamo si Mihai Stoichita la Steaua.
Chiar ne gindeam inainte de meci ce frumos ar fi ca Talnar, ajuns prin gratia sultanului Borcea si a vizirului Dinu antrenor in Cupele Europene dupa 12 ani, sa spele rusinea aia mirositoare a peste stricat. Ti-ai gasit! Despre Stoichita nu mai spunem, ca a spalat-o cumva in acelasi an, dupa ce a eliminat din Cupa UEFA pe Fenerbahçe si pe Bastia. Insa Lippi din Ghencea era considerat expert in echipe turcesti si se spera intr-o reeditare a succeselor de odinioara, ca doar otomanii ne stiu de frica inca de la Calugareni si Podul Inalt. Rezultatele duelului disputat in doua runde consecutive ale Europa League umplu de rusine pina si moastele lui Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul: Romania – Turcia 2-11.
Daca am pomenit de Talnar este pentru ca Dinamo a avut pina nu demult un antrenor italian. Dario Bonetti. Omul cu neverosimila rasturnare de scor de la Liberec, dar, conform demnitarilor amintiti mai sus, "capabil, nici vorba, dar nu de pretentiile lui Dinamo". Spartanii din Groapa s-au gindit bine si au ales just antrenorul demn de nasul unei echipe cu mari pretentii europene. Daca am pomenit de Stoichita, motivul e altul. Cel numit "Lippi", nu pentru ca ar fi cistigat vreo Cupa Mondiala cu prestigioasele nationale din Panama si Armenia, ci – pur si simplu – pentru ca-l mai cheama si Marcel, precum selectionerul Italiei, a dat o declaratie senzationala pe posturile de televiziune: "Diferenta de buget e de vina, nu ne putem bate cu baskanii de la Galata sau Fener".
Afirmatia celui care mai deunazi spunea ca "Fenerbahçe are lot valoros, dar are probleme mari in aparare si poate fi usor surprinsa" stirneste ilaritate. Cind a ajuns in semifinalele Cupei UEFA acum doi ani si jumatate, Steaua avea buget egal cu Betis Sevilla? Sau Rapid se batea in finanturi cu Hamburg si Hertha? Si totusi, nu balantele financiare au decis acele intilniri de neuitat, fiindca, daca fotbalul s-ar juca in birourile de contabilitate, n-ar mai fi nevoie de jucatori care sa-si rupa oasele pe teren. Daca Unirea Urziceni a ajuns cu sanse mari sa treaca de grupele Ligii Campionilor, ar trebui ca – dupa argumentele financiar contabile ale lui Stoichita – semifinalele prapaditei de Europa League sa se joace intre cele patru echipe romanesti.
Aceasta demonstreaza ca diferenta sta in altceva, nu in sumele de bani vehiculate. O diferenta care face ca Fabio Bilica, un fundas brazilian specializat in autogoluri cind juca in "Liga lu’ Mitica" (la "U" Cluj!), sa fie ovationat de fanii Fenerului pe "Saricoglu". O diferenta care il face pe experimentatul Bogdan Mara sa uite subit cum sa execute o simpla aruncare de la margine. Daca in alte tari atmosfera este mai mult sau mai putin sanatoasa, la noi este cancer in toata regula, cancer care ataca toate valorile care cresc in tara, dar si implanturile, din ce in ce mai multe, care vin din afara. In primul caz, este suficient sa privim la Adrian Cristea, Torje sau Bicfalvi, in cel de-al doilea, la strainii de la Timisoara si Cluj, care, in loc sa insanatoseasca atmosfera, se contamineaza ei insisi. O maladie care, pentru prima data de dupa 1990, cuprinde, in egala masura, echipele nationale si cele de club.
Unirea Urziceni este, din pacate, doar exceptia care confirma regula si certitudinea confirmarii ar putea veni (din pacate!) atunci cind acest antrenor aterizat parca de pe alta planeta, Dan Petrescu, va parasi fotbalul romanesc. Si o va face, pentru ca boala fotbalului romanesc nu alege!
