Calvarul tricolorilor

Acum doi ani, inainte de turneul final al Campionatului Mondial disputat in Franta, fotbalistii romani antrenati de Anghel Iordanescu incepeau seria jocurilor amicale cu un rezultat catastrofal: 0-1, acasa, cu reprezentativa Israelului. Pe atunci, toata lumea se intreba ce vom face pe arenele franceze, daca nu sintem in stare sa batem Israelul acasa. In Franta se stie cum a fost: nici bine, nici rau, am reusit sa invingem Anglia, la Toulouse, am cistigat grupa cu doua victorii si un meci egal, dar am capotat in optimi in fata Croatiei. Cert este ca rezultatul negativ obtinut in fata echipei pregatite de Shlomo Sharf nu a avut nici o relevanta in planul obiectivului primordial. A fost un joc de pregatire, ca atitea altele, si experienta franceza ne-a aratat ca s-au tras invatamintele de rigoare.
Coincidenta face ca acum sa incepem campania pentru turneul final Euro 2000 din Belgia si Olanda tot cu un esec, usturator si acesta. Pina acum, Romania nu mai pierduse decit de trei ori in fata Greciei, in toate partidele fiind inregistrate diferente minime: de doua ori 0-1 si o data 1-2. Invinsa la doua goluri de nationala elena, echipa Romaniei a inregistrat un nou record negativ, fara ca gazdele noastre de la Mediterana sa aiba vreun merit exceptional. Am pierdut, ca sa folosim un loc comun exasperant, pe mina noastra. Bineinteles ca rationamentele din paragraful anterior functioneaza si aici. Pina la proba contrarie, nimic nu ne poate face sa pierdem speranta ca, in ciuda acestui esec, Romania nu poate face o figura dintre cele mai bune la Europene. Au spus-o si fotbalistii tricolori. Intr-un interviu acordat canalului national de televiziune, portarul Bogdan Stelea sustinea chiar ca echipa noastra ar putea cistiga titlul european chiar fara sa sustina vreun meci de pregatire. In conferinta sa de presa, Hagi nu merge chiar asa departe, recunoscind ca meciurile amicale isi au, totusi, rolul lor, chiar si in conditiile actuale, putin prielnice constructiei de echipe nationale. Jucatorii sint raspinditi, si asta nu numai la echipa Romaniei, in cele patru puncte cardinale si, atunci cind vin la echipa nationala, vin obositi, pentru a se achita de o obligatie, mai mult morala decit financiara, cu gindul la asprele dispute in care sint angrenati in campionate sau in Cupele Europene. Nu cred ca este socant daca afirmam ca Dan Petrescu, de exemplu, a fost miercuri seara mai preocupat de jocul care urma sa-l sustina cu Leeds United, decit de un banal amical cu Grecia. Cu toate acestea, pentru a marsa la afirmatia lui Hagi, aceste utile meciuri amicale sint oportunitati rare, bine fixate intr-un calendar UEFA si trebuie folosite la maximum posibil. Cum, insa, sa le poti utiliza, in conditiile in care jucatorii vin la nationala intre doua meciuri de campionat, unul mai dificil ca altul?
Aici sta, de fapt, cheia declaratiilor recente ale lui Hagi. El sustine sus si tare ca antrenorul Ienei nu este vinovat de esecul din partida cu Grecia. O dezvinovatire care trece, in plan subsidiar, vina pe seama jucatorilor. Intr-adevar, jucatorii sint vinovati, dar numai intr-un anumit sens. Ei pot fi culpabilizati doar ca nu au jucat meciul cu elenii la tensiunea unei partide oficiale, pe viata si pe moarte. Dar, in acelasi timp, ei pot fi scuzati. Pentru ca jucatorul de fotbal nu este o masina, ci om ca si ceilalti.
Atunci, pe cine sa tragem la raspundere? Doar forurile fotbalistice internationale care au admis un asemenea program competitional strivitor pentru echipele reprezentative, situatie care, insa, nu depinde de noi. Din acest motiv, dezvinovatirea lui Ienei, atit din partea lui Hagi, cit si a sa proprie, are fundament in realitate. Ne consolam cu ideea ca si celelalte echipe nationale de pe continentul nostru se confrunta cu aceleasi probleme si ca echipa noastra are, spre deosebire de altele, o omogenitate intrinseca deosebita, prin faptul ca jucatorii cei mai reprezentativi se cunosc de multa vreme si se simt perfect pe teren. Ienei a spus, vizavi de timpul extrem de scurt pe care l-a avut la dispozitie pentru acest meci, ca nu putea face altceva decit sa distribuie jucatorii pe teren. S-ar putea, in conditiile actuale, ca acest lucru sa fie suficient. Pentru a cistiga, insa, mai este nevoie si de capacitatea maxima a jucatorilor racordati la un eveniment important. Aceasta o vom vedea doar la Euro 2000! (Nicolae GRECU)