Catalogul cu diversiuni

Dezvaluirile despre legaturile cu fosta securitate ale lui Constantin Balaceanu Stolnici au socat multa lume si au produs multe dezamagiri. Dar ele nu au picat deloc rau pentru Calin Popescu Tariceanu si pentru ceilalti lideri PNL. Pentru ca venerabilul aristocrat liberal incepuse ca provoace destul disconfort in ultima vreme, intrebindu-se public si cu acide nuante critice ce cauta PNL alaturi de PSD si de PRM. Dar poate e doar o intimplare!

Probabil, tot din intimplare, dosarul Monei Musca a aparut si el exact in momentul cind dezacordul sau public fata de pozitiile adoptate de conducerea fostului sau partid riscau sa stirneasca serioase valuri interne. De altfel, Mona Musca a fost executata pina la capat. Ea a fost acuzata chiar de politie politica, desi cine se uita peste filele din dosarul cu pricina, disponibil pe Internet, doar cu greu gaseste motive serioase pentru un astfel de verdict.

Lista cu „marile demascari" e destul de scurta si oricum campaniile de presa s-au concentrat doar pe citeva nume. Nu va ingrijorati si nici nu va agitati: Ion Iliescu a fost „albit" de un aviz CSAS. Ca si Vadim, de altfel. Liderul PRM, care prin revista „Saptamina" a nenorocit o multime de scriitori si a improscat cu noroi mai toate marile nume ale exilului romanesc, e si el absolut in regula.

„Marii ticalosi" sint Carol Sebastian, Mona Musca, Sorin Antohi, academicianul Balaceanu Stolnici. Mai nou, a aparut pe lista si numele lui Andrei Hoisie, profesor la Universitatea "Al. I. Cuza" si ambasadorul Romaniei in Austria.

Cu siguranta ca fiecare din cei de mai sus are, probabil in masura diferita, ceva sa-si reproseze. Desi, nici unul nu a facut-o cu placere, e cert ca ei au cedat, din varii motive si in diferite circumstante, in fata presiunilor fostei politii politice. E o povara morala cu care sint nevoiti sa traiasca, lucru deloc usor mai ales pentru personalitati care s-au aflat in prim planul atentiei publice.

Ceea ce e deranjant, insa, e ca, ca prin farmec, au fost sterse cu acest prilej si toate acele lucruri remarcabile, deloc putine, pe care fiecare le-a lasat in urma. Andei Hoisie, de exemplu, este nu doar un intelectual de prima mina, un germanist de prestigiu, ci si cel care a pus bazele scolii de jurnalism de la Iasi, probabil cea mai buna din tara in acest moment. In plus, in cei doi ani de mandat, s-a dovedit si un excelent ambasador la Viena. Daca nu putem ignora derivele morale din trecut, e la fel de normal sa pastram in memorie si toate realizarile pe care cei mentionati mai sus le lasa in urma.

Ar fi cu adevarat nedrept ca sa aruncam toate acestea la cos in timp ce, halucinant, oameni ca Daniela Buruiana, Cosmin Gusa sau Victor Ponta nu se sfiesc defel sa se erijeze in postura de constiinte morale ale natiei.

Dar dincolo de astfel de necesare nuantari ramin citeva semne de intrebare. De ce apar cu prioritate si in momente cheie mai ales dosarele unor persoane incomode taberei anti-Basescu? De ce, in conditiile in care lista de inalti demnitari care nu au fost inca verificati e destul de lunga, apare, cam peste rind, dosarul lui Constantin Balaceanu Stolnici care e o cunoscuta figura publica dar nu ocupa nici o pozitie oficiala speciala. Din nou, poate e doar o intimplare desi astfel de coincidente par sa fie destul de numeroase de o bucata de vreme incoace.

Diversiunile si intoxicarile mediatice sint la ordinea zilei. Si vom avea parte de si mai multe in perioada urmatoare, mai ales pina pe 19 mai. Va fi reincalzit bineinteles dosarul „Flota". Faptul ca, un caz singular, in 1995, Traian Basescu a renuntat la imunitatea parlamentara pentru a se pune la dispozitia parchetului care, in plina epoca Iliescu – Vacaroiu, nu l-a putut acuza de nimic consistent, nu conteaza deloc. Veti auzi permanent la televizor si la radio, veti citi in presa despre cum a furat actualul presedinte flota tarisoarei. Dupa cum presa autohtona si mai ales „Antenele" lui Dan Voiculescu vor face mare caz de o asa zisa marturie predata cu multa pompa de Sergiu Andon la CNSAS, despre care chiar surse din interiorul institutiei spun ca e doar o diversiune, pentru a face asocierea intre Traian Basescu si colaborarea cu securitatea.

Asa se induc, cu profesionalism, perceptiile negative. De ce credeti ca se lanseaza initiative precum cea a Institutului „Ovidiu Sincai" (care apartine PSD) care tocmai a anuntat ca s-a decis sa monitorizeze transparenta societatii civile? Evident pentru a eroda credibilitatea organizatiilor traditionale ale societatii civile care prin proiecte de genul „Coalitia pentru un Parlament curat" au incurcat si in trecut destul de mult ploile unor politicieni influenti. Acelasi efect insidios urmareste si campania de dezvaluiri ale colaborarilor cu securitatea, o lista care cuprinde, din pacate, citeva nume de intelectuali de prestigiu.

Or, chiar daca marii, adevaratii vinovati pentru represiunile intreprinse de fostul regim comunist sint cu totul altii, se induce ideea ca de fapt elitele intelectuale sint infestate de „colaboratori ai securitatii" si deci ar face bine sa-si vada de treaba si sa nu mai intervina in spatiul public cu apeluri sau cu tot felul de luari de pozitii critice. Cu alte cuvinte, ne trebuie o societate civila „linistita", cuvintul de ordine al momentului.