Cazul Ciuta – DADJ la Radio Erevan

Onorabilii conducatori ai judetului Iasi confunda Consiliul Judetean cu un teatru de papusi. Ei se joaca de-a politica in fata opiniei publice, ca si cum am fi cu totii niste copii de gradinita. Ca intr-o sceneta pe butoaie, intr-un bilci pe maidan, cind Tanasoiu spune "Voi taia in carne vie la DADJ", noi, gura-casca, popor de idioti, ar trebui sa ridem cu gura pina la urechi si sa nu ne dam seama ca, de fapt, halca de carne e din carton colorat, DADJ e un fel de zmeu facut din fisii de stamba, iar Tanasoiu, o simpla masca de lemn. Tot asa, cind personajul jucat de Tanasoiu spune "Ciuta e vinovatul numarul unu pentru dezastrul de la DADJ, va plati pentru toate fraudele", noi ar trebui sa pocnim din degete, fericiti ca Ciuta, un fel de Omul-Negru, a fost rapus in actul III de Tanasoiu Fat-Frumos, dupa o lupta pe viata si pe moarte. Cam acesta ar fi scenariul, in rest doar multa transpiratie sub masti si multe parale varsate in cutie de prostimea adunata in jurul scenei. Autoritatile locale au ajuns personaje de banc, declaratiile presedintelui Vladimir Tanasoiu putind oricind face subiectul celebrelor intrebari de la Radio Erevan: "Este adevarat ca Tanasoiu va taia in carne vie la DADJ?". Raspunsul dat de Radio Erevan ar putea fi: "Da, este adevarat, numai ca nu este vorba de taiat, ci de cusut cu ata alba; nu este vorba de carne vie, ci de miini care se spala una pe alta si nu este vorba de DADJ, ci de un nepot de-al domnului presedinte pe care acesta l-a prins furindu-i din buzunar 5.000 de lei cu care voia sa-si cumpere o inghetata. In rest, totul este adevarat".
Cam asa se face politica la Iasi, iar noi ar trebui sa credem ca totul e pe bune. Aceasta comedie ieftina trebuia demult scoasa din program, contribuabilii lichidindu-si stocul de rosii aruncate in actori. In plin cor al fluieraturilor, Tanasoiu si compania continua sa-si faca jocul de cabotini nimeriti pe-o scena mare. Pensionarea lui Silvian Ciuta e ultimul exemplar scos din crescatoria de ciori vopsite a Consiliului Judetean. Evolutia presedintelui CJ in timpul intregului scandal de la DADJ ar putea face obiectul unui adevarat curs de retorica duplicitara. In prima zi, a negat totul, minat de instinctul primar al oricarui politician de a riposta violent atunci cind se simte in pericol. A doua zi, cind pericolul s-a dovedit prea mare pentru a-l putea depasi cu forte proprii, s-a repliat, bilbiind promisiuni suflate din culise. Din nou a reactionat instinctiv, vazind ca tabara cealalta e prea puternica si gindindu-se ca ar face mai bine sa treaca de partea sa decit sa fie devorat. Saptaminile urmatoare, convins mai mult de altii ca acest scandal ar putea fi marea carte picata in mina lui, a inceput sa liciteze cu din ce in ce mai mult curaj. S-a delimitat de vechea conducere, a taiat citeva capete mici iesite in cale, a inceput deja sa se gindeasca la capitalul de imagine cu care s-ar putea alege de pe urma acestui scandal. Si-a urmat instinctul ca pe un fir rosu, in fiecare dimineata punindu-si costumul de justitiar, intelegind din sfaturile altora ca asta asteapta iesenii dupa trei ani de abuzuri in Casa Patrata. In realitate, Vladimir Tanasoiu n-ar putea fi niciodata un Zorro de Bahlui, si asta nu pentru ca nu seamana cu Alain Delon. Oricit ar exersa acasa, in fata oglinzii, pe Tanasoiu il lasa puterile, inmuindu-i-se spada ori de cite ori are de infruntat adevaratele capetenii ale piratilor. Acelasi fatal instinct il opreste sa ia decizii radicale, dar juste, nefiind omul marilor mize. El este produsul actualei clase politice. Oameni care stau unul linga altul la comemorari si chermeze, indiferent din ce partid ar face parte, oameni care se gratuleaza reciproc, oameni oricind dispusi s-o dea la pace indiferent cit ar atirna in balanta interesul general. Instinctul de conservare ii face sa ramina impreuna, constienti ca o piesa rupta poate ruina intreaga structura. Pentru marele public, sistemul de relatii care functioneaza prin cabinetele administratiei iesene este greu de imaginat. Multi dintre ei au devenit adevarati activisti, functia de consilier fiind singura lor sursa de prosperitate. Cei mici isi cultiva superiorii, in timp devenind indispensabili prin serviciile pe care le fac, unele dintre acestea putind insemna fie si numai proptirea limbii cind trebuie si unde trebuie. Nu conteaza valoarea, nu conteaza caracterul, toti se ataseaza intre ei ca niste colegi de clasa primara. Compromisurile mici pe care si le fac unii altora ajung sa se coaguleze, sa devina compromisuri din ce in ce mai mari, in final toti trezindu-se cu picioarele intr-o imensa baltoaca de compromisuri. Tanasoiu n-a crezut niciodata cu adevarat ca-l va demite pe Ciuta, pentru ca pur si simplu o asemenea comanda nu exista in programul sau cerebral. Presedintele CJ este absolut convins ca directorul DADJ este vinovat de o frauda de cel putin 130 de milioane, dar nu-l poate demite, pur si simplu nu-i sta in caracter. El face parte dintr-o generatie in care demisia este o notiune necunoscuta. In actuala clasa politica romaneasca, si cu atit mai mult in provincie, institutia demiterii este cea mai pustie. Aceasta institutie care functioneaza din plin in democratiile avansate, in Romania practic nu exista. Un om poate fi demis pentru ca a fost prins stind cu picioarele pe birou, dar nu va fi demis niciodata daca a stat cu picioarele pe fata unui judet intreg. Demiterile nu au un rol pur spectacular, nu satisfac nevoia de senzatii tari a opiniei publice, ci constituie un motor al emanciparii institutiilor statului. Inlocuirea unui netrebnic nu inseamna in primul rind pedepsirea lui, desi actul in sine are si un caracter moral, ci mai ales cresterea eficientei intr-o institutie. La ineficienta actuala din administratia locala, ar trebui sa existe de 100 de ori mai multe demiteri. La noi, in schimb, nu exista demiteri, ci doar "alternanta la putere". Din punct de vedere temporal, intervalul de 4 ani in care se produce o asemenea "demitere in bloc" e imens, iar acest ping-pong electoral nu rezolva decit formal lucrurile. Cind nu au loc demiteri punctuale si la timpul lor, apare alternanta la putere, care rezolva pe toata lumea. In cazul Consiliului Judetean, PNL are de ales: ori concediaza actorii, ori paraseste scena. Daca asteptam sa se pensioneze fiecare incompetent sau corupt, s-ar putea sa ne apuce sfirsitul lumii. (Gabriel GACHI)