Ce-i mai lipseste Iasului

Gabriel Liiceanu a fost elegant cu orasul nostru cind a constatat ca Iasul nu are argumente pentru a deveni capitala culturala europeana. S-a referit, poate din politete, poate dintr-o ignoranta scuzabila unui oaspete, doar la peisagistica urbei. A facut trimitere exclusiv la uritenia zonei centrale, rezultat al sistematizarii comuniste si, ulterior, al unei viziuni estetice deficitare din partea autoritatilor. Dar, dincolo de "amprenta blocurilor vechi, a saraciei, a fatadelor mizere si a strazilor desfundate", Liiceanu s-a ferit sa aduca in discutie un argument poate mai important decit cel arhitectural: "frumusetea" oamenilor. Nu frumusetea fizica, pentru ca, slava Domnului, nu aratam chiar atit de rau, cit acea frumusete care deriva din mindria apartenentei la un spatiu cultural european. O impletire de seninatate, patriotism local, modernitate, simt civic si bun gust, pe care o descoperi in mai toate orasele vest-europene. Sa-i spunem, fortind usor intelesul termenului, "civilizatie".

Din experienta proprie, primul soc pe care il au turistii – romani sau straini -, atunci cind ajung la Iasi, nu e provocat de infrastructura proasta a orasului, cit de "uritenia" bastinasilor. Oameni incruntati si nepoliticosi, cei mai multi dintre ei incapabili sa ofere turistului o indicatie simpla intr-o limba straina; oameni imbracati fara gust, dar foarte "sensibili" la vestimentatiile mai excentrice ale altora; oameni care se imbrincesc sa urce primii in mijloacele de transport in comun; batrini care lovesc copiii pentru ca nu li se ofera locul pe scaun (in vest, persoanele de virsta a treia se simt injosite daca un tinar le ofera locul); oameni care cred ca deodorantul nu e important daca faci dus si oameni care cred ca nu trebuie sa faci dus daca tot folosesti deodorantul; comercianti plictisiti, care uita sa-i spuna clientului "multumesc"; oameni convinsi ca n-ai voie sa te relaxezi pe spatiul verde din parcuri, in schimb,  confunda balconul propriu cu ograda copilariei. In fine, oameni multi…

Nu. Aspectele sesizate mai sus nu tin de saracie. In orasele cu vocatie europeana si cersetorii au o privire senina. Uritenia multora dintre noi provine dintr-o carenta de educatie urbana. Putini sint cei care inteleg ca traiul la oras nu inseamna doar avantaje, ci si un set de minime obligatii nescrise. Obligatia de a ne uita frumos pe strada unul la celalalt, obligatia de a ne imbraca decent si de a ne comporta elegant, obligatia la igiena personala, obligatia de a deprinde macar elementar o limba straina, obligatia de a calatori pentru a vedea unde ne aflam si ce mai avem de imbunatatit.

"Iasi, capitala culturala europeana" nu inseamna doar infrastructura, evenimente de anvergura, reviste literare cu rezonanta la Paris sau premii mai mult decit "speciale" la UNITER, ci, poate in primul rind, o traditie a urbanitatii. Ca sa devina "oras capitala culturala europeana", Iasul trebuie sa devina mai intii oras.