Ce nu pricepe baciul machidon?

"La Steaua care-a stralucit / E-o cale atit de lunga / Incit stelistii actuali / Nu reusesc s-ajunga". Acest catren cu rezonante eminesciene nu apartine vreunui suporter nostalgic si constient de distanta dintre Steaua de la Sevilla 1986 si Steaua 2007, umilita de patru ori intr-un an de FC Sevilla. Nu, parodia aceasta a aparut prin 1966, in "Sportul Popular", intr-un moment cind Steaua se clasa pe ultimul loc neretrogradabil (12) in Divizia A. Reperul "Stelei ce-a stralucit" se afla la aproximativ aceeasi distanta ca si aceea a nostalgiilor actuale: CCA, echipa anului 1956, care uimea publicul din Anglia intr-un turneu de meciuri amicale. Pe atunci, nimeni nu banuia ca "icoana Stelei ce-a murit" va straluci si mai puternic peste doua decenii. Dupa cum nici toti cei care au trait in extaz noaptea magica de la Sevilla, nu banuiau ce se va intimpla peste 11 ani. O "stea" pitica gri, palida ca o luminare, urmarita doar de o mina de suporteri credinciosi, si umilita de formatia pe al carei stadion cucerea odata cel mai pretios trofeu al fotbalului continental.

Declinul Stelei de astazi nu are rezonante eminesciene, ci mioritice, vinovat fiind tocmai cel ce a ridicat din nou Steaua, nu la apogeu, ci la jumatatea drumului dintre intuneric si zenit. Banii lui Gigi Becali au readus echipa din Ghencea la masa bogatilor, dar observatorii atenti ai fenomenului simteau de mult deja germenele prabusirii in artificiile din Ghencea.

Baciul-machidon cu crucea la butoniera vrea o Stea ca un Luceafar si o Romanie ca un soare sfint. Filosofia de om simplu a lui Gigi Becali, a carui cultura se rezuma la cartuliile crestin-moralizatoare ale lui Coelho, implica trei concepte: crucea ca simbol, Steaua ca mijloc de transport spre inaltimi si banii ca instrument de lucru. Cu purcoaie de verzisori si euroi, fostul cioban si actualul latifundiar a apucat zdravan cu ambele miini clubul din Ghencea, inlaturind toate obstacolele care i-au iesit in cale. A impartit procente si actiuni la toate rudele si cimotiile, a umplut organigrama clubului cu yes-mani si, in vara acestui an, si-a desavirsit dominatia absoluta in ograda Stelei.

Ultima reduta inlaturata a fost Mihai Stoica, ortomanul moldovean, care, imbinind linguseala cu perfidia, a reprezentat tamponul atit de necesar intre echipa de fotbal si jiltul de la Palat. Cit era "Meme" acolo, treaba mergea bine si, implicit, imaginea lui Becali era relativ buna, cel putin in ochii suporterilor. Chiar daca si pina atunci Piturca, Zenga sau Olaroiu au simtit pe pielea lor cresterea autoritatii patronului.

Succesele din ultimii ani ale Stelei au intarit convingerea mioriticului ca poti obtine orice cu bani. Intre fotoliul din Aleea Alexandru si cel de la Cotroceni distanta nu mai parea atit de mare. Asa ca Gigi a inchis robinetul din Ghencea, l-a adus pe Hagi pentru imagine, porcaindu-l apoi pentru ca nu s-a adaptat inaltelor sale pretentii, a marit pretul biletelor pentru meciurile din Liga Campionilor si s-a zgircit la transferuri, pentru ca banii trebuie sa aiba de-acum scopuri mult mai inalte.

Daca ar fi citit la viata lui ceva mai mult decit "Manualul Razboinicului Luminii", Gigi Becali ar fi auzit, probabil, de legendarul rege Midas, inecat in aurul de productie proprie, sau ar fi invatat de la Vargas Llosa cit singe se varsa sub semnul crucii si ce inseamna sa nu te opresti la timp din drumul spinos spre culmile puterii. In conditiile cunoscute, este normal ca latifundiarul mioritic sa nu inteleaga ceea ce se petrece la Steaua, chiar daca isi da seama ca ceva nu merge. Echipa este la pamint, suporterii ii doresc plecarea (cei radicali, chiar si moartea!) si nu se stie daca instalarea lui Lacatus va putea schimba situatia.

Solutia preconizata de Gigi nu poate fi decit legata de bani. Impacarea cu varul Giovanni, transferu celor mai cautati jucatori (Dica si Goian), achizitii masive de jucatori in perioada de iarna. Este, insa, greu de crezut ca aceasta strategie va aduce si rezultatele asteptate, fiindca criza de la Steaua nu este determinata de motive financiare, ci de atmosfera. Iar pentru Gigi Becali, a carui minte se invirte doar in jurul banilor, este greu de priceput asa ceva.