Caută 
3 MIN
Ce diferentiaza un antrenor de clasa de unul mediocru sau chiar bun? Jucatorul X, sau – hai sa-l botezam – Mutu Adrian, este schimbat in minutul 57 al meciului. Fie ca tehnicianul nu este multumit de prestatia sa, fie ca are anumite planuri tactice pentru continuarea partidei, fie din pura inspiratie sau non-inspiratie. Se intimpla ca vedeta X, sau Mutu Adrian, sa se indrepte minios spre antrenor si sa-l intrebe cu un glas rastit: "De ce m-ai schimbat, Mister?". Ce-i raspunde antrenorul? Fie ca il lasa mai intii sa fiarba in suc propriu, fie ca ii replica imediat – exista mai multe variante. Mircea Rednic, de pilda, i-ar spune: "Ai jucat foarte bine, mai X, dar ar fi bine sa incerc si o alta varianta", dupa care ar raporta la conducere ca individului i s-ar fi urcat celebritatea la cap si trebuie ars imediat la buzunar pentru indisciplina. Viorel Hizo ar mirii ceva, ca un dulau veritabil, si l-ar lasa in pace. Gheorghe Hagi l-ar trata ca pe un junior care de-abia deprinde tainele fotbalului, invatindu-l cum sa "mingiie" mingea, iar Cornel Dinu i-ar zice pe latineste vorba cu cizmarul si calapodul si l-ar trimite la origini. Nu la cele proprii, ci la cele ale poporului roman. In fine, Piturca i-ar raspunde sec: "Pentru ca asa am hotarit eu si tu trebuie sa executi!". Mai exista si o alta varianta. Mircea Lucescu ar avea o discutie lunga cu X, i-ar explica fie unde a gresit, fie de ce a fost necesara schimbarea sa. Si X, sau Mutu Adrian, daca va deveni odata antrenor, isi va aminti cuvintele mentorului si poate ca le va mai si aplica in practica.
Napoleon spunea ca orice soldat poarta in ranita bastonul de maresal. Butada imperiala poate fi translata si in fotbal: orice jucator poarta in buzunarul sortului carnetul de antrenor. Fireste, cu conditia sa fie serios si sa aiba glagore in cap. Exista foarte multi jucatori inteligenti in fotbal care pot oricind sa citeasca un meci vizionat sau jucat ori sa anticipeze derularea unei batalii viitoare. De aici pina la carnetul de antrenor este o cale lunga cit o zi de post, care implica mult fanatism, daruire, dar si obisnuinta de a invata continuu, pentru a fi in pas cu realitatea. Chiar si cu restrictiile amintite, domeniul de definitie al potentialului antrenor este destul de intins. In atari conditii, ceea ce face diferenta este tocmai ceea ce am subliniat mai sus: tactul in "munca de la om la om" (sintagma de sorginte comunista, dar perfect valabila in fotbal) si capacitatea de comunicare.
Victor Piturca este un tip inteligent, "doba de fotbal", si are vocatie de selectioner. In plus, manifesta de multe ori o inspiratie de gambler autentic, antrenata in ungherele barbutului si in cazinouri. Ba chiar s-ar putea spune ca are si talentul de a-si apropia jucatorii, mai exact de a se face respectat, daca nu iubit. Numai ca se intimpla, mai ales in momentele de ananghie, sa devina ciufut, arogant si partinitor. Sa discute in public probleme care trebuie rezolvate in linistea sau tornada vestiarului. Si nu exista un pericol mai mare pentru un antrenor decit ipostaza de a fi "lucrat" de jucatori. Orice maistru ciufut, arogant si partinitor sfirseste – cel putin in Romania noastra – prin a fi lucrat "muncitoreste" de subalternii sai.
Selectionerul Victor Piturca stie multe si este constient ca stie multe. Ceea ce nu stie este ca nu stie totul. Altfel, ar fi invatat din lectia predata muncitoreste, acum noua ani, de catre Hagi, Popescu si Petrescu. Atunci, o simpla discutie de la om la om ar fi rezolvat totul si poate ca Romania n-ar fi asteptat noua ani sa ajunga din nou la masa bogatilor. Adrian Mutu si colegii sai, oricit de talentati ar fi, n-au ajuns inca la nivelul "muncitorilor" din deceniul trecut. Sanse mai mari pentru Piturca de a aplica modelul Lucescu si de a mai invata cite ceva…
PS: Piturca a dovedit, tot recent, ca nu stie sa comunice nici cu superiorii. Lacuna nu este foarte grava, fiindca gurile rele pot fi astupate cu rezultate. Daca nu te apropii de jucatori, de unde rezultate?
