Cercul patrat: Modesta propunere

Recentul eveniment pornografic din Parlament mi-a adus aminte o ?nt?mplare de mai demult. Prin 1987, pe c?nd eram extrem de sarac si ma pregateam asiduu pentru saracia si mai acuta de astazi, am proiectat, ?mpreuna cu un prieten, prima ?ntreprindere capitalista dintr-un comunism muribund. Sigur, afacerea noastra a esuat lamentabil, dar asta e o alta poveste. Mediul nu ?ncuraja, cum se stie, initiativele micilor ?ntreprinzatori? Ideea, suficient de ingenioasa pentru acele vremuri de totala obedienta, ?n care liber nu era dec?t sclavul, a fost, ?n mare masura, fructul impur al fatalitatii si, totodata, al hazardului. Un destin imposibil de ?nteles a facut sa ascultam, din postura relativ comoda a celor ce-si conduc pe ultimul drum o persoana apropiata, anumite discursuri funebre, pronuntate de indivizi lipsiti de orice competenta, altfel impunatori si de buna credinta.
Se cunoaste ca pe l?nga slujba de ?nmorm?ntare – si asa solicitanta – preotul e tinut de o obligatie profesionala sa aduca un elogiu retoric celui care tocmai se eclipseaza dintre noi. Sumbrele discursuri ale epocii nu ne-au multumit. Si daca e sa luam aminte la unele semne indubitabile, precum clipirea ochilor ori miscarea aproape imperceptibila a inelarului, nu placeau nici defunctilor. Si pe drept cuv?nt? Proza pufoasa a necroloagelor se recita cu un glas invariabil latrat, suferea de uscaciune si, mai cu seama, de stereotipie. Exista, ne?ndoilenic, un limbaj de lemn despre vanitatea acestei lumi si despre beatitudinea eterna ?n care se ?nvesm?nteaza cel ajuns dincolo etc. etc.
Pe scurt, prelegerea de adio si prestatia scenica a protagonistului displaceau profund. ?ndureratul auditoriu se plictisea de moarte, ca sa zic asa. Epilogul ceremoniei era, fara gres, un esec literar si, nu mai putin, histrionic. Pe drumul de ?ntoarcere, mai cu ferire sau vadit, oamenii ?si exprimau dezamagirea si ?ncercau chiar un protest timid si lipsit cu totul de consecinte. ?n definitiv, rebeliunea ar fi fost ?n van, ?ntruc?t cei cu vocatie necrologica nu dorisera sa se faca preoti, ci optasera pentru istorie sau filologie, iar cei cu vocatia declamarii ?n public se facusera saltimbanci si, adeseori chiar sufleri si activisti de partid, adica mesteri ?n ditirambi si suspinuri erotice. Ar fi fost, prin urmare, o desertaciune si o curata sminteala sa ceri preotului ceea ce ar fi trebuit, de fapt, sa soliciti actorului si criticului literar. Defectul sacerdotilor era notoriu si, dupa estimarile specialistilor, iremediabil. ?n fond, preotul ar fi necesitat o seama de vocatii contrare, de talente opuse si aproape ireconciliabile, caci arta sa reclama exercitiul simultan al mintii, g?tlejului si p?ntecului, ceea ce nu reusise niciodata nimanui.
Afacerea noastra a pornit tocmai de la aceasta constatare de bun simt. Mai ?nt?i am achizitionat un actor. Apoi, ?n nopti albe si interminabile, am ticluit o suma de necroloage ad?nc simtite, ?n care elogiul se ?nvecina cu lacrima, invectiva (la adresa mortii) cu threnosul (pl?nsul intelectual) etc. Pe marginea textelor am notat indicatiile regizorale. ?n fine, am supus productia noastra ?naltei atentii a sacerdotilor si, ?n acelasi timp, legii cererii si a ofertei. N-am avut, cum am spus deja, nici cel mai mic succes. Piata nu a reactionat ?n nici un fel. Am eliberat actorul si ne-am vazut, spasiti si mai ?ntelepti, de treburile noastre. Resemnati, dar c?tusi de putin infr?nti?
Si iata, daunazi, soarta a pus in calea noastra Ocazia. Am observat cu uimire ca alesii tarii, cei mai scumpi si iubiti barbati ai natiei, nu poseda din nascare, alaturi de talentul de senator sau deputat, si pe cel al epitetului porcos. Enunturi si sintagme pornite din teava telefonului mobil, de genul „cretin cu trup de eunuc”, „vierme ordinar”, „boule” si altele par cel mult imprecatiile si t?fnele unui elev retardat. De aceea intentionam a deschide un Trust al Insolentei Definitive (TID, pe scurt) care ar putea vinde la un pret modic: discursuri parlamentare, electorale, viscerale, mortale, epitete corosive, adverbe vitriolante, metafore sulfuroase, comparatii cianozante si multe alte articole de gen. Orice parlamentar istet poate aprecia oferta noastra, menita a le pastra creierii netezi si mintea ne?nceputa. Deoarece mestesugul de a ram?ne gentleman chiar ?n ?njuratura nu se obtine de catre toti, Trustul nostru ?si ia obligatia sa ofere de-a gata ceea ce domnii deputati ?ncearca zadarnic sa obtina, dar nu reusesc, din pricini sub?ntelese. La urma urmei, si ?njuratura groasa cere oarece talent?
(Valeriu GHERGHEL)