Confuzia lor e mai mare ca a noastra

Ce au inteles partidele din ciclul electoral abia incheiat? Nu in relatia directa cu electoratul, ci in ceea ce priveste clarificarile de ordin doctrinar si programatic. Urmarindu-le febrilitatea sterila, te poti intreba daca nu le cerem prea mult. Cele trei partide importante – PSD, PDL, PNL – trec, in prezent sau in perioada imediat urmatoare, prin etape electorale interne. E de ajuns sa le observi ca sa-ti dai seama ce mize marunte si meschine au.

Alegerile din PSD infatiseaza o lupta fara nici un principiu si fara scop. Congresul este prilejul unei reglari de conturi in care miza o reprezinta exclusiv functiile. Liderii nu mai utilizeaza nici macar aparenta dezbaterilor pe teme care sa retina atentia simpatizantilor. Telefoane, inregistrari cu injuraturi, filmari cu camera ascunsa, retrageri, reveniri, unii dintre candidati nu mai stiu precis daca se afla in cursa cu trei zile inainte de alegeri, multi dintre delegati se mai gindesc pe cine sustin de fapt si nu pe ce criterii. Acest haos incredibil, fara nici o dezbatere (mimata macar) despre viitor, program si viziune, transforma viata de partid intr-o cacealma agitata. Si atentia noastra intr-o pierdere de timp.

Obosit de atita campanie anti-coruptie, PDL tocmai l-a declarat cetatean de onoare pe un primar condamnat pentru luare de mita si blocheaza, prin tot felul de tertipuri, dosarul fostului ministru Monica Iacob Ridzi. Este, probabil, restabilirea echilibrului etic in partid dupa inregimentarea politica a Monicai Macovei. Voci independent-critice, precum ale lui Cristian Preda, au fost astupate rapid cu calusii aruncati in scirba de greii partidului. Traian Ungureanu s-a suparat pe partid si s-a autoexilat la Bruxelles, iar Sever Voinescu isi inghite vorbele cu orice prilej. Deschiderea partidului? Catre cine? Cadre noi? Pai nu sint destule sinecuri deja in interior?! Dezbaterile au durat 14 zile si s-au produs in trei aparitii la TV. A fost prea mult, au obosit sau asteapta mutari in plic de la Cotroceni?

Crin Antonescu se zbate intre autoadmiratia pentru propria dibacie retorica si blocajul mental al viziunii strategice pe termen lung. Sfichiuieste din inertie, in continuare, impotriva unui proiect, acelasi Basescu, uitind ca nu-i mai este adversar in viitor. E greu de spus pentru ce pregateste partidul, insa pare dispus sa-l decimeze, vorbind de vot uninominal majoritar, in doua tururi de scrutin. E bravada sau simpla prostie sa-ti reduci sansele de unul singur? Il contrazice cineva pe acolo? Nu, fireste! Supararea lui Ludovic Orban este, normal, ca isi poate pierde „fonctia…". A lui Tariceanu ca Antonescu il marginalizeaza. Unde vor sa ajunga? Care sint adversarii liberalilor? Se pot decide, oricum, intr-o singura noapte, de ce-ar pierde timpul…

Asa se face ca nu ati auzit in ultimele luni o minima dezbatere, in laboratoarele partidelor, despre: modelul de crestere economica, mediul de afaceri, atragerea investitorilor si politicile de impozitare pe termen lung; reforma constitutionala si cea electorala; sustenabilitatea tipurilor de asistenta sociala, fonduri europene, declin demografic. Toate aceste exercitii de guvernare, orientari ideologice care ar trebui lamurite, detaliate cu mult timp inainte de alegerile generale sau locale sint inexistente in interiorul partidelor. Fiindca partidele ramin, ca mod de functionare, niste gasti dominate de raporturile de forte intre ele. Ce avem in loc de asta? Pai, odata ajunse la putere, ploua cu idei traznite, incropite intr-o noapte si adoptate pe genunchi. Asa se fac politicile publice in Romania.