Criza in roz

Pietele financiare au fost ravasite, saptamina trecuta, de un mic uragan care ameninta sa dea cotatiile de pamint. Indicii bursieri au coborit vertiginos pretutindeni, rusii au preferat sa-si tina bursa inchisa o zi intreaga, citiva brokeri au incercat sa speculeze si sa dea lovitura vietii lor, dar pina la urma Trezoreria americana a pus la bataie o suma cit jumatate din PIB-ul Romaniei, Rusia si China au recurs, la rindul lor, la injectii consistente de capital, iar spiritele s-au calmat. Furtuna a trecut, bursele si-au revenit spectaculos vineri, in ultima zi de tranzactionare, dar intrebarile persista: am scapat? A fost numai un val? Mai vin si altele?

In decursul turbulentelor, premierul Calin Popescu Tariceanu ne-a plimbat din iad pina in rai, aratindu-se mai intii ingrijorat de efectele incetinirii cresterii economice din unele state UE, pentru ca mai apoi sa proclame imunitatea financiara a Romaniei la oscilatiile mari de la burse. Pentru cei mai multi dintre romani, ceva mai explicit a fost presedintele Basescu pe la mijlocul verii, cind, dupa ce s-a consultat cu reprezentantii partidelor politice, a invocat necesitatea adoptarii unui set de masuri sociale in perspectiva scumpirilor. Guvernantii n-au stat mult pe ginduri si au umblat la pensii. Apoi, ori din cauza alegerilor, ori datorita instabilitatii economiei mondiale, pesedistii au cerut devansarea majorarii pensiilor cu o luna, de la 1 octombrie. Ar putea fi doar prima – si probabil cea mai consistenta – masura sociala luata in prag de iarna, pentru ca deja preturile alimentelor au crescut (ca in fiecare toamna) si, ce e mai grav, costul incalzirii la iarna se anunta, amenintator, dublu fata de sezonul rece trecut. Asadar, criza financiara e mult mai aproape de noi decit se vede la televizor. Imaginile cu brokeri agitati sau spusele rupte de realitate ale politicienilor nu incalzesc cu nimic situatia. Ba, mai mult, comentariile par nesigure, pentru ca nimeni nu stie ce se va intimpla in perioada imediat urmatoare, daramite peste sase luni sau un an. Nu degeaba Banca Nationala tine dobinda de refinantare (cu care se imprumuta bancile) la un nivel ridicat si inaspreste continuu conditiile de creditare pentru muritorii de rind. Persista senzatia ca undeva, acolo sus, se stiu mai multe, dar informatiile sau explicatiile se dau cu zgircenie. Cel mai bun indicator al situatiei reale in care se afla Romania este bugetul de stat pentru anul viitor, care, dincolo de cifre, va da o prima evaluare a starii de mai bine sau, Doamne fereste!, mai rau din 2009. Mai intii, trebuie ca acest plan de venituri si cheltuieli sa fie discutat in Parlament. Or, ocupantii acestuia sint plecati deja in campanie, iar riscul de a intra in noul an fara buget sau cu unul facut in pripa creste pe zi ce trece. Iar unde nu-i buget e vai de buzunare. Ale noastre, desigur.