Criza si teoriile conspirationiste

Romania e o tara in care teoriile conspirationiste au gasit intotdeauna un teren fertil. De altfel, pe la inceputul anilor ’90 romanele cu „bubulii" care puneau la cale tot felul de comploturi impotriva „tarisoarei" scrise pe banda rulanta de Pavel Corut, un fost ofiter de securitate, se vindeau ca piinea calda. Asa ca nu e deloc de mirare ca in aceasta perioada de criza au aparut o multime de teorii mai mult sau mai putin fanteziste. Despre natura si originile crizei economice si financiare si, mai nou, despre complotul Vestului impotriva Europei de Est. Ultima chestiune e de data relativ recenta si, trebuie sa recunoastem, e alimentata de o serie de elemente concrete. De circa 2-3 saptamini se acrediteaza, in mass media internationale si chiar la nivelul declaratiilor politice, ideea ca tarile din partea de est a vechiului continent sint pe cale sa se prabuseasca din punct de vedere economic. Principalul repros fata de acest mod de a gindi (intre altele, expirmat public si de catre Mugur Isarescu, guvernatorul BNR) e acela ca se emit judecati in bloc, desi pe teren situatiile diferitelor state din regiune sint destul de diferite. Unele sint cu adevarat vulnerabile, precum Ungaria si Letonia, care deja au incheiat acorduri cu FMI, altele prezinta insa riscuri moderate.

Veti intreba, desigur, de ce se fac astfel de „aprecieri la pachet"? Conspirationistii vor replica imediat ca se tese ceva in Vest impotriva fostelor tari comuniste. Realitatea e, probabil, mult mai banala. Majoritatea analistilor nu fac decit sa procedeze asa cum o faceau si in trecut, cind judecau pe ansamblu regiunea in termeni elogiosi, facind trimitere la ritmurile de crestere mult mai sustinute decit cele din Europa Occidentala. Atunci, insa, acest lucru nu era incriminat, pentru ca nu deranja pe nimeni. Dimpotriva. In al doilea rind, aceasta viziune de tip „la pachet" e  alimentata chiar din interior. Sa ne amintim ca premierul maghiar cerea, inaintea reuniunii la virf a Uniunii Europene de la Bruxelles de acum o saptamina, un  suport financiar de 190 miliarde euro pentru Europa de Est spunind ca, altfel, exista riscul aparitiei unei noi cortine de fier care sa divida continentul.

Pe de alta parte, unele declaratii facute chiar la reuniunea de mai sus, cum ar fi, de pilda, cea a presedintelui francez Nicolas Sarkozy, care acuza tarile din regiune ca risca sa provoace, prin comportamentul lor economic, o criza in interiorul UE, nu au cum sa nu provoace iritare in Est. Ele sint in buna masura nedrepte, pentru ca tarile din regiune nu au facut pina la urma nimic altceva decit sa aplice retete recomandate de catre confratii mai vechi si mai prosperi din UE: si-au deschis pietele, au incurajat consumul si au privatizat bancile. De altfel, sistemul bancar din Europa de Est este dominat de citiva actori mari din Franta, Germania, Austria si Marea Britanie. Insa e putin probabil sa fie vorba de un complot, pentru simplul motiv ca e greu de vazut cum ar profita tarile occidentale de o prabusire economica generalizata in Est. Dimpotriva. Mai degraba e vorba de nervozitatea unor lideri politici afectati de  presiunile economice si sociale de acasa, care, pe de o parte, sint, evident, tentati sa mai gaseasca cite un tap ispasitor in afara gradinii proprii, iar pe de alta sa promoveze masuri cu caracter protectionist.

Si atunci, cum au aparut aceasta serie de analize si campania mediatica excesiv de negative si nediferentiate la adresa intregii regiuni? E tipul de profetie care, tocmai pentru ca este facuta publica si e intens popularizata, risca sa devina realitate. O prima explicatie e aceea ca o tonalitate, odata imprimata, e greu reversibila. Analizele negative se alimenteaza unele pe altele, la fel cum, la un anumit moment, toate mass media sint acaparate de un subiect, inspirindu-se incrucisat. In plus, e drept, exista un anumit segment economic care are si influenta si capacitatea financiara de a impune o anumita impresie dominanta in opinia publica. E vorba de marile banci occidentale, mai ales cele din zona euro, a caror expunere in regiune pe piata creditelor se ridica la uriasa suma de 1500 miliarde de euro. Acestea se tem ca o devalorizare masiva a monedelor nationale din tarile din Est le poate mari considerabil portofoliul de credite neperformante, avind in vedere faptul ca multe dintre acestea au fost acordate in euro. Asa ca acestea par sa fie interesate sa obtina un sprijin financiar substantial din partea Bruxelles-ului, care le-ar putea oferi o plasa de siguranta, situatie in care ideea de a picta situatia din Europa de Est in culori excesiv de sumbre ar avea sens.

Toata aceasta discutie are in vedere doua planuri. Unul e cel economic si financiar. Celalalt are legatura cu starea de spirit dominanta la nivelul societatii. Din acest ultim punct de vedere, alimentarea unor resentimente anti-occidentale, pe fondul dificultatilor economice pe care le avem de traversat, nu poate fi decit contraproductiva. Problema e ca, din pacate, in astfel de vremuri tulburi, retorica populista are un teren fertil de manifestare. Iar din acest punct de vedere teoriile conspirationiste pot fi un filon tentant de exploatat, pe fondul general de confuzie, nesiguranta si frustrare.