Cui apartine Politehnica Iasi?

Subiectul acestui comentariu a fost inspirat de dezvaluirea din numarul de ieri a "Ziarului de Iasi", care a gasit in registrul comertului ca, in realitate, Municipalitatea detine 99,83% din actiunile clubului, in ciuda faptului ca mai in iarna primarul se lauda ca Poli a devenit, in sfirsit, un club cu actionariat majoritar privat. Vestea a fost privita cu stupefactie de multi iubitori ieseni ai fotbalului si a echipei locale, pentru ca din ce in ce mai multa lume observa realitatea care sare in ochi: fara aflux financiar particular nu se poate face performanta in acest sport care devine pe zi ce trece mai costisitor. Precizam: performanta adevarata nu cele cu care ne-a obisnuit clubul de fotbal Politehnica Iasi de cind joaca pe prima scena, adica salvarea de la retrogradare si obtinerea licentei de club profesionist. Nu este pic de ironie in ultima fraza, pentru ca asemenea performante sint sarbatorite in Copou de parca ar fi cel putin o calificare in grupele Ligii Campionilor. Ba chiar salvarea de la retrogradare este o performanta remarcabila cu repetitie, daca este adevarat ca echipa a ramas in circa bugetului public. Iar daca Poli este, in continuare o echipa cu "renumeratie mica de la buget", meritul incontestabil apartine primarului Gheorghe Nichita. Nichita, cel care a creat fata din ultimii cinci ani a Politehnicii, Nichita cel care a reusit sa o pastreze in custodie, pe principiu unui tata posesiv care alege ginerii pe sprinceana, pina cind ramine fata domnisoara batrina. Nu zicem ca actualul primar al Iasului alunga posibilii investitori, dar nici nu in incurajeaza, cind – de fapt – ar trebui sa-i caute cu infrigurare. Dar cu felurite conditii de casatorie si cu program la iatac aprobat de tata-socru, este greu de gasit un ginere rabduriu si ascultator. Asa ca, pina la traditional-romaneasca sintagma "Eu am facut-o, eu o omor", s-a pus la cale o cooperativa de gineri, in care fiecare cotizeaza la zestrea de puncte a fetei. Parasind planul metaforic, Politehnica Iasi apartine unei cooperative de actionari de facto, dar Municipalitatii de jure. Deocamdata, echipa navigheaza in apele tulburi dintre divizii, pentru ca are la cirma un antrenor specialist in problema. Daca ai o echipa de Liga a II-a, Ionut Popa ti-o promoveaza! Daca ai echipa in Liga I, te scapa de retrogradare. Mai departe nu stie nimeni, pentru ca amintitul antrenor nu a navigat decit in aceasta zona.

Daca echipa este publica, atunci primarul trebuie sa ia aminte de la exemplul bacauan din urma cu c            itiva ani. Indiferent cit de destoinic ar fi edilul, sau cit de microbista ar fi populatia, vine o vreme cind bate vint de schimbare si nimic nu poate fi mai catastrofal pentru o grupare sportiva, decit pozitia stind atirnat de butoniera politica.

Daca echipa apartine cooperativei de actionari, poate fi o alternativa de succes, dar nu in Romania. Romanul nostru are vorba aceea cu "copilul cu prea multe moase" si este foarte greu la noi ca niste oameni cu bani multi sa conduca in mod armonic destinele unui club. Daca s-a uitat experimentul esuat de la Craiova, o simpla privire aruncata in bucataria unui club din Soseaua Stefan cel Mare este indeajuns de demonstrativa.

Fotbalul in general si Politehnica i            n special, nu reprezinta numai actionariat si investitii. Factorul sentimental este esential si, din acest motiv, oricite lucruri bune a facut Gheorghe Nichita pentru echipa (si a facut destule!), Politehnica Iasi nu-i apartine.

Sint, insa, iesenii atit de indragostiti de Politehnica, cum vehiculeaza unii pe forumuri?

Spectatori ocazionali din Copou la meciul cu Steaua spun ca au ramas uimiti de faptul ca, in multe zone ale tribunelor, existau grupuri de ieseni care sufereau pentru echipa bucuresteana si nu este vorba de sectorul galeriei steliste. Ieseni prezenti la meci au simtit senzatia ca se afla pe stadionul din Ghencea si nu in Copou. Traim in democratie, si democratia inseamna si dreptul de a iubi Steaua sau Dinamo chiar daca traiesti si locuiesti in Iasi. Suporterii ieseni ai Stelei nu sint de condamnat, pentru ca iesenii care iubesc Politehnica ar fi trebuit sa umple stadionul si jucatorii sa simta ca joaca acasa.

Exista, fireste si suporteri patimasi, care insotesc echipa in deplasari si o incurajeaza din tot sufletul, dar exista si cei care golesc vistieria clubului, pentru actele lor de vitejie comise la Buzau sau Vaslui. Ne indoim ca Politehnica Iasi le apartine.

Atunci, cui apartine Politehnica, stimati ieseni? Oficialitatilor, oamenilor de afaceri, suporterilor, galeristilor?. La Vaslui, de exemplu, nu exista nici un dubiu, echipa este a lui Porumboiu. Insa echipa "fanion a orasului", nu poate apartine decit Iasului. Adica tuturor iesenilor, un bun al intregului popor, dragi tovarasi si prieteni!. Adica nimanui!