Cum moare Nichita de grija secuilor

Daca nu stiati, avem deja un primar care nu se mai vede, in oglinda, lider regional. El a depasit de mult probleme locale (sau este depasit), si se inchipuie un soi de personalitate nationala. Pe 24 ianuarie, discursul primarului Nichita ne-a adus aminte de citeva lectii clasice ale manipularii si distragerii atentiei.
In cea mai perfecta limba de lemn a activului Partidului Comunist, am fost pusi in garda, din nou, ca tara e in primejdie. Se destrama. "Nenorocitii" de maghiari au iarasi niste planuri diabolice. Fac referendumuri locale. Dar noi, iesenii, sintem gardienii de serviciu ai natiei, pentru ca de aici s-a pornit unirea, si n-o sa lasam sa se intimple contrariul. In frunte cu Nichita, care ne va invata ce este "dragostea de tara", vom porni o noua cruciada pentru unitate, impotriva fortelor "extremiste". Ne-am sacrificat la 1859, avem dreptul moral sa ne aparam si sa continuam proiectul.
Care proiect?
Stridentul mesaj al primarului e doar o fila din discursul incremenit in proiect al clasei noastre politice. Este un text care, evident, nu prea isi are locul intr-o Romanie membra UE si NATO, pentru ca totul se aranjeaza intr-o noua logica. Acum, pentru a ne dovedi "patriotismul", trebuie sa demonstram ca stim sa cheltuim responsabil banii oamenilor, ca reusim sa atragem fonduri europene, ca generam prosperitate, iar ciinii nu ne mai maninca pe strazi, drumurile nu mai au gropi, jegul dispare incet-incet din viata noastra, patrimoniul nu mai este batjocorit. Aici e noua forma de "patriotism". Dar, dupa aceste criterii, normale intr-o lume civilizata, probabil ca primarul Iasului ar trebui ostracizat.
Si iata de ce.
Ajungem sa urmarim maghiarii, cind ar trebui sa ne intrebam, de exemplu, cite sute de euro a costat fiecare metru patrat de beton din recent refacuta Piata a Unirii. Acea hora a unirii, jucata de presedinte, primar si alte oficialitati, a fost cea mai scumpa din istoria administratiei iesene.
Atentia iesenilor a fost indreptata la sute de kilometri distanta, cind motivul real de ingrijorare pentru ieseni se afla chiar sub picioarele lor. Acolo era testul prin care primarul probeaza adevaratul patriotism.
Credem ca un mesaj potrivit pentru 24 ianurie 2007, la nici o luna dupa integrare, aici, la granita UE, ar fi trebuit sa se refere la cu totul altceva. Ce ar trebui sa facem pentru a nu mai rata mizele economice si culturale ale Iasului european. Ce schimbari in administratia locala sint necesare pentru a termina cu imobilismul. Iasul este codas la atragerea fondurilor de dezvoltare, inca ostil investitiilor, plin de taxe aberante si fara efect. Asteapta cu mina intinsa sa-i vina fondurile de la Bucuresti, nu are solutii pentru modernizarea si eficientizarea infrastructurii energetice. etc. Nu are o strategie de oras de granita europeana. In aceeasi situatie s-au aflat o serie de regiuni europene (sudul Italiei), care, odata pierzind startul, nu au putut decit sa dea vina pe inapoierea istorica si distanta geografica fata de nordul bogat.
Pe 1 ianuarie, Iasul s-a aliniat la start impreuna cu celelalte orase importante ale Romaniei. Daca ajunge codas in cursa dezvoltarii, chiar in urma secuilor, peste 5, 10 ani, nu va pierde din cauza referendumurilor acestora, ci datorita incompetentei propriilor lideri.