Caută 
5 MIN
In martie 2000, la 10 ani de la mineriada care a plasat pentru o vreme Romania pe harta neagra a Europei, TVR a difuzat o serie de dezbateri pe marginea evenimentelor de atunci. Prima i-a avut ca invitati pe Gabriel Liiceanu si Emil Hurezeanu si, in mod previzibil, s-a discutat despre implicarea si responsabilitatile puterii de la acea vreme in cele intimplate la doar citeva luni de la rasturnarea lui Nicolae Ceusescu. A fost suficient pentru ca PDSR sa provoace o adevarata furtuna politica la Bucuresti, amenintind intre altele cu pichetarea televiziunii publice. Ion Iliescu a cerut un „drept la replica" dar nu oricum, ci doar in conditiile sale. Mai precis, cu drept de decizie atit in privinta locului din care urma sa fie facuta transmisia, cerinta peste care pina la urma inca se putea trece, cit si in stabilirea invitatilor din studio, conditie greu de acceptat de catre orice institutie mass media, publica sau privata. Asa s-a ajuns la un adevarat bilci, in care Alexandru Mironov, care era angajat al TVR, dar si membru in Consiliul de Administratie propus de PDSR, a fortat literalmente intrarea in emisie pentru a citi un protest vehement din partea partidului, al carui continut probabil il banuiti.
Peste ani, lucrurile se repeta. Din nou, Ion Iliescu este in centrul atentiei si tot TVR este tinta atacului. In particular, Rodica Culcer, directorul Departamentului Stiri. Numai ca de data aceasta fostul presedinte si-a gasit un aliat neasteptat in persoana premierului, care s-a aratat personal foarte ingrijorat de faptul ca presedintele de onoare al PSD nu ar fi beneficiat de cuvenitul „drept la replica" la acuzele la adresa sa lansate de Traian Basescu cu o zi inainte. Si acum, ca si in urma cu 7 ani, rostul unei reactii evident disproportionate este acelasi: intimidarea. Pentru ca TVR a ramas singurul canal de televiziune important care nu este controlat in intregime de adversarii presedintelui.
In rest, surpizele sint excluse cu desavirsire. Au grija de aceasta si Dan Voiculescu, care detine „Antenele" si „Jurnalul National" si Sorin Vintu, care intr-un interviu publicat in „Bursa" a transmis explicit aversiunea sa fata de presedinte spre stiinta tuturor angajatilor din extinsul sau imperiu mediatic, care include „piese grele" precum „Realitatea TV" si „The Money Channel", „Cotidianul", „Academia Catavencu" si „Radio Guerilla". Si sa nu-l uitam pe Dinu Patriciu, care detine si el „Adevarul".
Unii par sa creada ca la urma urmei presedintele si-a facut-o cu mina sa provocind scandalul „biletelului". Dar asta inseamna sa confunzi cauza cu exploatarea unei oportunitati. Sigur ca lui Traian Basescu i se pot reprosa citeva erori tactice importante, care au usurat deturnarea atentiei de la problema de fond. De la faptul ca a ales din nou sa utilizeze serviciile unui personaj cu credibilitate discutabila ca Elena Udrea, pina la acela ca a supraestimat limitele solidaritatii Partidului Democrat. Trebuie insa spus ca se ajungea oricum in acest punct mai tirziu. Impotriva sa s-au coalizat cel putin doua mari tabere, nu neaparat compatibile, dar unite temporar de aversiunea lor comuna fata de presedinte. Una coagulata in jurul lui Vadim Tudor si a lui Ion Iliescu, care vor sa-l faca sa plateasca pentru Raportul Tismaneanu si pentru condamnarea formala a comunismului in Parlament. A doua compusa din citeva mari structuri ale oligarhiei financiare care, dupa ce reusisera sa cultive in timp solide retele de influenta transpartinice, nu puteau sa asiste impasibile atunci cind mesajele si initiativele venite de la Palatul Cotroceni riscau prin semnalele pe care le dadeau institutiilor statului sa le afecteze grav interesele.
Asta nu inseamna deloc ca presedintele e un fel de Fat Frumos imaculat. Si nici ca batalia pe care o duce nu e pina la urma parte a obisnuitei batalii pentru putere de pe scena politica. Insa agenda sa, ambitia sa de a ramine in istorie drept cel care a destructurat vechi retele de influenta si a consolidat institutiile statului, sint evident mai aproape de agenda si de interesele tarii pe termen mediu si lung.
Intimidarea si dezinformarea au fost dintotdeauna domeniile in care KGB-ul si serviciile secrete comuniste au excelat. Ele au continuat sa joace un rol esential in procesul de acaparare si de gestiune a puterii si dupa 1990, cind fostele structuri au inventat personajul politic Ion Iliescu ca formula cistigatoare pentru a obtine protectia si a-si prezerva privilegiile. Dar vor fi aceste vechi metode, incercate cu succes in trecut, la fel de eficiente si in prezent in campania de discreditare si de intimidare declansata impotriva lui Traian Basescu? Tripleta Ion Iliescu, Dan Voiculescu, C.V. Tudor, alaturi de noii „tovarasi de drum", preponderent din PNL, par sa creada ca da. Ii aplauda si ii incurajeaza, mai degraba inconstient, o pleiada intreaga de „idioti utili", termen prin care terminologia KGB ii desemna pe cei care din naivitate iau de bune „tezele" inventate in laboratoarele de dezinformare.
De aceea sint atacate virulent orice posibile redute pe care Palatul Cotroceni s-ar putea sprijini. Nu va mirati asadar daca in perioada urmatoare mass media va gazdui generos atacuri ce tintesc in aceste directii, in combinatie cu dezinformari abile, de genul zvonului privind boala de care ar suferi presedintele, circulat insidios pe cele mai diverse canale. Prima pe lista este evident Monica Macovei, pentru a carei demitere se fac de zor pregatiri in interiorul tandemului PNL – PC. Urmeaza Laura Codruta Kovesi, procurorul general al Romaniei, Theodor Stolojan, Valeriu Stoica si alti lideri proeminenti din PLD. A doua tinta majora sint jurnalistii si liderii de opinie care pur si simplu cred ca seful statului ar putea avea, incredibil!, dreptate in actuala disputa. E vorba de Rodica Culcer de la TVR, dar si de acei gazetari si comentatori politici relativ notorii vinovati, ni se spune, de obedienta fata de Cotroceni. Evident, atunci cind Valentin Stan si Octavian Paler gasesc ceva sa-i reproseze lui Traian Basescu, chiar si cind bea un pahar cu apa sau cind Gabi Vrinceanu Firea sau Mihai Gadea, asistat de Ion Cristoiu, acest adevarat „guru" in materie de deontologie profesionala, ii intervieveaza curtenitor si aprobator pe adversarii sefului statului, in frunte cu premierul si cu Ion Iliescu, avem de a face cu mostre remarcabile de jurnalism de calitate, echidistant.
Nu am mai asistat la o asemenea campanie extinsa de dezinformare si de discreditare, un adevarat linsaj mediatic, de la inceputul anului 1999. Atunci cel vizat era presedintele Emil Constantinescu, iar pretextul a fost oferit de interventia NATO in Serbia. Interesant de remarcat este ca si atunci, ca si acum, cei vizati deranjau vizibil interese rusesti din zona, chestiune la care merita sa ne gindim chiar daca intram pe teritoriul speculatiilor. In 1999, operatiunea de desant mediatic a avut un deplin succes. Ramine de vazut daca la opt ani distanta romanii au capatat anticorpii care sa-i faca mai putin sensibili la petardele de fum aruncate in arena publica de o sofisticata masinarie de propaganda.
