Cursa cu obstacole pentru MRU

S-a spus ca premierul Mihai Razvan Ungureanu si guvernul sau sint ultima carte aruncata in joc pentru a schimba trendurile electorale si pentru a salva PDL de la soarta PNTCD. Varianta ultraoptimista merge pina acolo incit Ungureanu devine prezidentiabilul partidului. Dar pina a ajunge la acest final – salvarea PDL si lansarea unui prezidentiabil cu sanse – guvernul MRU debuteaza sub auspicii cumplit de nefavorabile.

In primul rind, MRU nu este seful principalului partid de guvernamint. Nu este nici macar unul dintre liderii PDL, ceea ce ii creeaza dificultati majore in a relationa cu grupari, aripi, baroni cu agende si ambitii diferite. S-a vazut cit de imprevizibile pot fi „negocierile" in refuzul Elenei Udrea de a demisiona, induplecata numai cu sacrificiul nemeritat al unor ministri care au lasat urme consistente in domeniile lor, precum Daniel Funeriu si Anca Boagiu. Actionarii din umbra ai guvernului si-au lasat la inaintare pionii, speriati de sondaje si de proteste, dar e greu de crezut ca vor renunta la practici clientelare si afaceri cu statul. In anii electorali se trag, in mod traditional, marile tunuri si vor pune presiune in feluri care intrec imaginatia oricui. Iti trebuie un consum nervos considerabil si vigilenta doar pentru a le tine sub control, daramite sa mai si spargi ghemul de interese care a blocat restructurarile sau privatizarile companiilor de stat. Chimia interna a PDL intra usor in conflict cu orice intentie anti-coruptie, iar bulversarea regulilor clientelismului si afacerilor cu statul il poate transforma pe MRU intr-o tinta predilecta a intrigilor si scandalurilor interne.

In afara partidului, Ungureanu gaseste categorii sociale deja radicalizate. Este primul guvern care se confrunta din prima zi cu proteste de strada. Mostenite de la Boc, provocate de Basescu, intretinute de opozitie si amplificate de media, protestele par sa fi luat, totusi, o pauza. In strada mai sint doar citeva zeci de oameni, dar odata cu primavara nu pot fi excluse noi zile agitate. Daca ramin la rolul de supapa, locuri de exhibare a furiei si frustrarilor, ar fi foarte bine, dar s-a creat deja o cultura protestatara, deocamdata dezarticulata, ce pastreaza un mare potential de instrumentare pe viitor.

Un alt motiv de ingrijorare pentru noul guvern ar fi mostenirea relatiei incordate cu  societatea civila. In primul rind, are de infruntat vocalele voci ecologiste adversare ale deschiderii proiectului Rosia Montana. Societatea civila liberala acuza practica ne-europeana a intrarii oamenilor din serviciile secrete in viata politica, fara macar o perioada de pauza; activistii cu convingeri anti-comuniste spun ca aplicarea legii lustratiei l-ar fi scos pe Mihai Razvan Ungureanu din viata politica, intrucit, inainte de 1989, a fost membru supleant al CC al UTC. Organizatiile care au mai ramas, cum ar fi cele care isi asuma, de pilda, Cartea alba a bunei guvernari, desi pot credita profesionalismul si eficienta noului premier, nu prea mai cred, pe buna dreptate, in angajamentele PDL.

In plan politic, premierul Ungureanu are de-a face, iarasi in premiera, cu o greva parlamentara a opozitiei, fapt ce ii creeaza deja probleme: nerespectarea cvorumului la audierea ministrilor propusi va ajunge la Curtea Constitutionala. Aceasta a dat impresia unui nou act de forta, de continuare a practicii desconsiderarii Parlamentului, un inceput cu stingul in relatia cu opozitia. Incercarea de spargere a USL, prin mediatizarea tatonarilor cu Victor Ponta, nu rezolva nimic, atit timp cit, pe la spate, are loc un meci mult mai mare, iar Adrian Nastase contabilizeaza scorul luptelor cu Traian Basescu la 1 la 1. Greva parlamentara ramine un semnal prost despre functionalitatea democratiei si rezonabilitatea politicienilor nostri.

Indiferent cit de performant ar fi guvernul si cit de bine si-ar respecta programul, un faliment scapat de sub control al Greciei si acutizarea crizei datoriilor statelor europene va pune Romania in situatia de a salva ce se mai poate salva si nu in situatia de a tinti cresterea economica, deci de a propune cresteri de venituri. Alt factor de risc, intens evocat, ar fi cel al unui nou conflict in Orientul Mijlociu si o criza petroliera de proportii. Ele ar pune punct, in plan international, oricaror sperante de crestere economica si ar reseta programele economice la un nivel greu de prevazut. Un conflict international poate fi un prilej de demonstrare a calitatilor noului premier, dar ar fi de dorit sa nu experimentam asemenea evenimente.

Dincolo de auspiciile interne si externe, cea mai importanta conditie pentru cariera si credibilitatea lui MRU ramine relatia cu domnul „Jos Basescu." Fireste, nu avem idee despre relatia personala construita intre noul premier si presedinte ori de termenii colaborarii convenite intre cei doi pentru urmatoarea perioada. „Jos Basescu", de la cele citeva procente popularitate, trebuie sa inteleaga ca o cale potrivita de a salva sansele „dreptei" ar fi sa se abtina de la tutelarea premierului; trebuie sa-l lase pe MRU macar o data la un consiliu european, o data intr-o vizita externa in care trebuie sa discute in limbi straine, sa-l puna intr-o pozitie de vizibilitate pe care pina acum si-o rezervase exclusiv. Sa se abtina de la a da lectii, de la a fixa directii, de la a construi agenda premierului. Ceea ce e greu, pentru ca asta a facut toata viata lui politica. Pentru a lasa un succesor la conducerea „dreptei", Traian Basescu trebuie sa-i lase loc sa respire, altfel se sufoca impreuna.