Caută 
2 MIN
In mai putin de doua luni vor fi prezentate bilanturile oficiale despre toate cite s-au intimplat anul acesta. Cel pe care il va alcatui Guvernul va fi, cu siguranta, cel mai optimist: vom vedea o lista plina cu realizari si bune intentii. In parte, acestea vor fi confirmate de Institutul National de Statistica si vom avea de toate: scadere, stagnare sau poate chiar crestere, in functie de subiect – productie industriala, venituri, populatie, respectiv inflatie, taxe si someri.
De citeva luni, vestile rele vin de la FMI. La fel cum PSD scotea cartofii copti din jaratic cu mina Guvernului Tariceanu in anii 2007-2008, la fel si Fondul Monetar International opereaza in meniul economiei romanesti cu mina cabinetului Boc. Si tot asa cum guvernul liberal n-a cricnit sub calciiul PSD, la fel executivul PDL nu prea misca in front cind reprezentantii FMI vin in inspectie. Creditorii nu stiu de gluma si imediat inchid robinetul cu bani, asa cum au si facut, de altfel, la inceputul saptaminii, cind au aminat cu o luna transa din imprumut ce urma sa fie virata zilele acestea. Motivul n-a fost invocat, dar decizia a venit pe fondul intentiei guvernamentale privind cresterea salariilor angajatilor la stat, anul viitor. Seful delegatiei FMI a invocat exact situatia pe care o zugraveau liderii tarii anul trecut: cresteri salariale se pot face in aceste vremuri doar simultan cu concedieri.
E drept ca in jurul Romaniei toate statele anunta, care mai de care, cresteri economice; la noi, FMI este cel care a formulat aceasta previziune: 1,5 la suta crestere economica. Saltul este similar celui anuntat la sfirsitul anului trecut (1 la suta), doar ca realitatea din teren a fost putin diferita si, in loc de crestere, se prefigureaza scadere.
Dar in 2009 am avut alegeri, iar in 2010 – masuri anticriza (concedieri, cresteri de taxe si reduceri salariale), iar singurul numitor comun al acestor ani este tandemul antagonic format dintr-un premier nepopular si un Parlament lipsit de eficienta. Din nefericire, orice perspectiva de schimbare e la fel de indepartata ca si ziua urmatoarelor alegeri, iar pina atunci mult mai importanta este, de exemplu, temperatura agentului termic asigurat de CET decit jocul de ping-pong cu legi nepotrivite sau neconstitutionale intre Parlament si Presedintie. Si asta cel putin pina la prima factura cu cheltuieli de incalzire.
Exista totusi si semne bune, chiar daca ele aproape ca se pierd in noianul de vesti proaste: ca multe alte afaceri private, si firmele de pompe funebre se pling ca afacerea merge prost, insa asta e de bine, pentru ca, cu toata criza in care ne zbatem, inseamna ca speranta de viata a crescut!
