Decalogul necesar

Cu aproape un an si jumatate in urma, un consilier judetean prezenta presei un set de 10 reguli pe care ar trebui sa le respecte orice politician iesean.
Iata-le, intr-o varianta prescurtata: 1. Prima preocupare a unui politician iesean, mai presus de orice interese, este reprezentarea si promovarea necesitatilor comunitatii iesene. 2. Iasul trebuie sa redevina capitala economica a Moldovei, dar si capitala culturala a Romaniei. 3. Orice proiect benefic Iasului trebuie sustinut, indiferent de culoarea politica a initiatorilor sai… 4. Pentru orice politician iesean, cunoasterea si sustinerea problemelor locale (…) este o obligatie de onoare. 5. Legea e mai presus de orice interese. Orice act de coruptie sau alte incalcari ale legislatiei se monitorizeaza cu atentie de catre politician… 6. Politicianul iesean nu trebuie sa aiba cazier, sa isi respecte familia si comunitatea in care traieste, sa fie un model de conduita, sa nu isi schimbe de la o zi la alta opiniile. 7. Dialogul cu presa, dialogul cu societatea civila sint instrumente obligatorii pentru ca apropierea dintre politician si alegatorii sai sa fie una reala. Omul politic trebuie sa respecte votul alegatorilor si sa raspunda in fata lor pentru activitatea sa politica. 8. Implicarea tinerilor in politica trebuie sustinuta intens… 9. Promovarea valorilor si a persoanelor bine pregatite profesional este baza fortei politice a unui partid si este singura forma de obtinere de rezultate concrete. 10. Pentru orice om politic, implicit pentru omul politic iesean, patriotismul nu trebuie sa fie o vorba goala.
Probabil ca peste acest „decalog” s-ar fi asternut praful, mai ales ca – nu-i asa? – nu exista politician roman care sa nu jure, chiar cu mina pe Biblie, ca nu fura si ca se va dedica trup si suflet binelui public. Dar setul de 10 instructiuni apartine actualului prefect Nicu Paduraru. El este cel care, nu mult dupa investirea in functia de consilier judetean din partea PNL, in primavara lui 2005, facea acest juramint de credinta in fata presei si, implicit, in fata iesenilor.
E adevarat ca, data fiind schimbarea statutului lui Paduraru – un prefect, zice-se, nu mai face politica – s-ar putea invoca faptul ca “decalogul” nu mai este adecvat. E deajuns insa sa inlocuim termenul “politicianul iesean” cu “prefectul de Iasi”, pentru a descoperi ca regulile ramin la fel de frumoase, in teorie.
Numai ca, poate pentru prima data atit de obligatoriu, aceste reguli nu mai trebuie sa ramina doar teorie. Numirea lui Paduraru s-a facut intr-un context politic in care atit Prefectura ca institutie, cit si PNL (mai ales) si PD, ca partide aflate la guvernare, au suferit o grava deteriorarea a imaginii, cel putin la nivelul Iasului. Si mai grav, poate, arestarea fostului prefect, cel mai tinar reprezentant al Guvernului in teritoriu la un moment dat, este si o palma data generatiei tinere de politicieni, care speram sa fie altfel decit cei de dinaintea lor.
Povara de pe umerii lui Nicu Paduraru este grea. El este obligat ca, intr-un timp relativ scurt, sa repare tot ce a demolat Radu Prisacaru, fostul sau coleg de partid, ba si ceva pe deasupra. Decalogul de mai inainte poate reprezenta setul de principii de inceput de drum. Dar principiile nu tin, insa, (intotdeauna) de foame. Paduraru mai are nevoie (pomeneste de aceste lucruri si in decalog) de un proiect mare si de un milion de proiecte mai mici, de o strategie si de o echipa adevarata in jurul lui. Si de oleaca de patriotism local. Fara ele nu are nici o sansa. Cu ele, cine stie?
Oricum, misiunea lui Nicu Paduraru se anunta dificila, din cauza handicapului cu care incepe aceasta cursa contracronometru. Toti (ieseni, colegi, autoritati, presa etc.) sint cu ochii pe el si multi abia asteapta sa greseasca sau sa uite ce a promis odinioara. Asa ca, bafta!