Deceniul pierdut

Evaluati-va biografiile. Puteti scrie de pe acum: urmatorii zece ani vor fi pierduti. In cel mai optimist caz. In ce fel? Cam in toate felurile. In ceea ce credeati ca s-ar putea schimba in timpul vietii voastre, din punct de vedere material si financiar, in special, in planurile pe care le-ati facut si nu mai pot fi duse decit infinit mai greu pina la capat. Putini vor fi cei fericiti. Bugetarii romani, care asteapta sa primeasca taierile salariale, sa inteleaga ca vremurile de acum sint inca bune. Cei care lucreaza in economia reala sa nu astepte minuni.

Cel care a lansat conceptul „decadei pierdute" a fost fostul presedinte al Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, cu referire la nevoia de a reduce datoriile publice. A urmat, mai apasat, cu mesaj politic clar, Angela Merkel, dupa care Christine Lagarde, directorul FMI, a vorbit despre o „decada a pierzaniei". Deceniul pierdut e razbunarea in avans a generatiilor care ar fi trebuit sa plateasca decenii de dezmat populist pe spatele bugetelor publice, de inginerii financiare incredibile pe pietele lumii.

Marile banci europene, care pompau bani cu buletinul, au dat semnalul intoarcerii acasa, pe pietele interne. S-au ars in Grecia, pompind bani in programe socialiste iresponsabile, iar acum lovesc necrutator in Italia. Ucraina isi numara si ea saptaminile pina la default sau pina la imbratisarea salvatoare a fratelui de la rasarit. Dar ce inseamna Ucraina in comparatie cu Italia? Absolut nimic. S-a proclamat: Italia nu poate fi salvata. Oricit ar scotoci FMI sau europenii prin buzunare, oricit s-ar implora ajutorul Chinei, al Braziliei ori al Rusiei, sutele de miliarde ce trebuie achitate nu poti fi gasite pe termen scurt. Grecia se afla, teoretic, in faliment controlat, dar, foarte probabil, nici pe acesta nu-l va duce pina la capat. Italia nu mai poate fi controlata de nimeni. Spania, se stie, e urmatoarea veriga.

Intre timp, scenariile pe care nimeni nu le credea posibile in urma cu citeva luni devin realitate. Termeni precum „deruta", „panica" sau „haos" sint expresii plastice ale unei crunte deznadejdi, care nu poate fi inlaturata cu intelegeri, tratate, compromisuri. Cadrele se schimba cu o viteza uluitoare. Statele Unite se apropie cu rapiditate de un nou prag al indatorarii si, de pe o zi pe alta, pe Wall Street se pariaza pe noi falimente rasunatoare de banci. Dincoace de ocean, analistii prevestesc incruntati sfirsitul zonei euro si farimitarea politica a Europei. Nu mai este un secret, Franta si Germania discuta in culise despre propria zona euro, scotind din calcul tarile incapabile sa se integreze. Cu alte cuvinte, fiecare isi scapa pielea.

In acest context, pe cine mai socheaza ca BNR arunca, intr-o singura zi, in interventii, citeva sute de milioane de euro pentru a sustine cursul? Capitalurile asa-numitelor „banci-mama" se retrag cu o viteza uluitoare, iar Romania, alaturi de celelalte tari neimportante, se va confrunta cu o lipsa de finantare „severa". Ca fapt divers, agentia S&P prognozeaza ca Austria ar putea ajunge in situatia sa nu mai sustina subsidiarele bancilor din Est, inclusiv Romania, unde, alaturi de Grecia, detine peste jumatate din active. Intr-o incercare disperata, Traian Basescu face o vizita surpriza la Berlin pentru a obtine o banala promisiune de sprijin ori pentru a testa interesul bancilor germane din ceea ce va mai ramine din sistemul bancar romanesc, dupa falimentele suverane care se asteapta.

In mijlocul furtunii, romanii trebuie sa inteleaga ca fiecare stat se va salva pe cont propriu. Ca UE nu mai reprezinta un colac de salvare pentru nimeni si tot ceea ce mai poate face trebuie realizat cu resurse interne, ca urmare a unei vointe proprii de reforma. Cit de pregatiti sintem de un asemenea efort? Dupa preocuparile politicienilor din ultimele zile, intelegem ca nici nu realizeaza dimensiunea provocarii. Ei se intreaba daca PSD trebuie sa-l schimbe sau nu pe Mircea Geoana de la presedintia Senatului. O fi o cale prin care scad dobinzile la care se imprumuta Romania si o modalitate de finantare originala…