Deconectarea

Nu este o simpla coincidenta esecul absorbtiei fondurilor europene si proliferarea discursurilor anti-europeane de pe scena politica. 

Nu trece saptamana fara un nou advertisment privind suspendarea fondurilor de aderare pe programe insumate de miliarde de euro. Ultimul, dat premierului Victor Ponta de catre Jose Barroso la Bucuresti, a fost urmat de un anunt neoficial privind blocarea a 7 miliarde de euro de la Programe Operationale Sectoriale (POS) – Transport si Competitivitate. O serie neagra inceputa in vara, in care sunt prinse firme, afaceri, bursieri, investitii cu un impact important si consistent pentru urmatorii ani. In ritmul acesta, Romania nu are posibilitatea sa treaca de pragul de 20% din fondurile de coeziune. Dar nu statistica e atat de importanta, cat blocajul financiar, aproape de faliment, in care au intrat deja universitati, institutii, firme ce vor alimenta un cerc vicios in urmatoarele luni. Marsurile bursierilor POSDRU sunt doar primele semne ale nervozitatii generate de problema.

In paralel, guvernarea USL nu depaseste consistenta unei improvizatii minut cu minut, impanata de promisiuni, intrerupta de adunari pe stadioane, animata de politruci cu idei din ce in ce mai substantial anti-europene. O multime de baronei alcatuiesc o categorie care nu se mai sfieste sa racneasca: „Europeni, scoateti-va nasul de pe aici!". Ei nu mai au ce pierde. Sunt gata sa lase complet deoparte discursul despre nevoia de Europa, fiindca mirajul banilor europeni, la care unii reusisera sa se branseze serios, se risipeste. A venit timpul sa avertizeze ei Europa, dupa cum am observat din conditiile puse de Victor Ponta lui Barroso la Bucuresti. Iar explicatia este cat se poate de simpla. Mai are nevoie Radu Mazare de Europa, de statul de drept cerut de Comisia Europeana, daca el administreaza portul Constanta? Pe o suta de ani de acum inainte, garantat nu. Are de dijmuit o feuda si, daca se enerveaza, poate isi declara si independenta. Criza lui a luat sfarsit, dupa ani lungi de vanatoare a DNA, neexistand nici un fel de opreliste publica pentru proliferarea re-feudalizarii.

Insa, daca fondurile europene ar fi fost atrase cum au reusit polonezii, ar fi ajutat o patura de antreprenori, ar fi sustinut economia, ar fi aratat tuturor, indiscutabil, cu ce bani s-au facut autostrazi, scoli si infrastructura, lamurindu-i pe oameni ca Europa nu este o noua Poarta, o putere opresoare, ci una civilizatoare si mult mai echitabila social, poate ca astazi li s-ar fi ras in nas tuturor pontacilor si antonestilor. Realitatea este pe dos. Economic, Romania a pasit deja pe calea lui Ponta. De luni bune, realocarile bugetare au o unica directie: se iau bani de la investitii si se dau in consum. Romania nu mai are nevoie de infrastructura, pentru ca multi tipa dupa ajutoare sociale. Se reanalizeaza pana si dosarele bolnavilor inchipuiti, dovediti in timpul guvernului Emil Boc. Poate ii ajuta la vot. Este doar una din consecintele doctrinei „sfarsitului austeritatii". Totul se consuma, nimic nu investeste. Pana unde?

Traseul economic iresponsabil in care guvernul USL angreneaza bugetul si economia se vede in inflatie. Se fura pe tacute din buzunarul tuturor, dar se povesteste cum se da cate ceva la toti. Florin Georgescu, ministrul de Finante, echilibreaza bugetul cam cum o facea Nicu Vacaroiu, bucurandu-se de inflatie: peste 5%, oficial. In realitate, dupa cosul minim de consum, cel putin s-a triplat. Cat sa depaseasca bine cresterea de 8% a salariilor bugetarilor din vara. Spre deosebire de taierile de salarii, inflatia nu da ceva inapoi vreodata. Pentru cine isi da seama, sfarsitul austeritatii pe fata inseamna furtul realizat de inflatie pe la spate. In timp ce in Romania se joaca acest teatru populist, sunt semne ca Europa planuieste schimbarea bunavointei in arajamentele financiare viitoare. O tara nu poate fi ajutata sa se dezvolte si sa fie finantata impotriva propriei vointe. Nu poti sa te stropsesti, sa practici dublul limbaj, sa te indrepti spre o lume cu valori asiatice si sa ai pretentia sa ramai tratat ca un partener egal si credibil in Occident.

Este posibil ca suspendarile in cascada a fondurilor sa produca o noua linie de demarcatie in politica romaneasca. Intre europenii de fatada, oportunistii pentru care, odata oprit robinetul banilor, directia vest devine neinteresanta, sperand ca partidul le va furniza o feuda mai mica dupa modelul portului lui Radu Mazare, ICR-ului lui Andrei Marga in cultura ori TVR-ul lui Claudiu Saftoiu in media. De cealalta parte, vor fi cei care vor pastra carma, cu riscul de a ramane tinta a unor atacuri de o duritate extrema. Ei nu au doar de traversat un lung desert al recredibilizarii publice, ci si misiunea de a reconecta Romania.