Distractie cu Moni si Iri

Misterul relativului dezinteres al salariatilor fata de proiectul noului Cod al Muncii a fost deslusit. Nu acceptarea lui i-a retinut pe cei mai multi dintre sindicalisti de la proteste in strada, ci un cu totul alt motiv. Aventura divortului dintre Monica si Irinel Columbeanu a fost de departe cel mai important eveniment al sezonului si, prin urmare, si cel mai mediatizat, captind interesul tuturor si obligindu-i pe oamenii muncii sa nu-si mai paraseasca locuintele.

Demna de un film de desene animate din seria Madagascar, episodul Girafa si Pinguinul, povestea de dragoste dintre modelul Monica si miliardarul Iri a facut furori vreme de cinci ani si mai bine. A fost comentata in fel si chip, atribuindu-i-se cind conotatii romantice, cind hilare. La aceasta drama lubrica au participat soferi, mame, soacre, bone, foste iubite si fosti iubitI, dar si presa de scandal. Iar din bizara incrucisare a rezultat si o fetita.

De fapt, tocmai chestiunea custodiei copilului tine acum capul de afis. Sa ramina fetita la mama sau sa fie crescuta de tata? Dar Moni ar vrea in America, in vreme ce Iri sta acasa pe un munte de aur. In acest joc al pasiunilor casnice au intrat si parlamentarii. Dupa ce au rezolvat problema miilor de puradei care cersesc peste tot in tara, dar si prin Europa, promovind Romania si facind-o tot mai indragita in lume, au trecut la nivelul urmator. Un parlamentar de Iasi a decis: copilul trebuie sa fie incredintat mamei. Judecatorii au luat imediat act si au transat problema.

Aplecarea presei catre astfel de evenimente, intr-o maniera excesiva, dezvaluie atractia cvasigenerala catre derizoriu si scandal. Din pacate, acest derizoriu greveaza mai apoi si asupra tuturor temelor de real interes. Cind acelasi comentator, dupa ce si-a exprimat parerea in legatura cu fetita Columbenilor, se pronunta si asupra cauzelor recesiunii economice, te cam umfla risul.

Astfel de subiecte mai devoaleaza insa un aspect: cit de mult timp liber au la dispozitie romanii. Dar cind iesi la pensie la 45 de ani nu prea mai ai ce face in urmatoarele trei decenii de viata. Iti consumi timpul privind la stirile de la ora 17, sufocate de crime si violuri, sau «rontaind» filme cu romani costumati fie in tigani, fie in arabi. Viata romanilor neaosi e prea insipida pentru a fi transpusa intr-un film cu rating.

Asa ca nu te mai mira de ce 80% dintre alegatori habar n-au ce parlamentari ii reprezinta, desi i-au votat de vreo 5-6 ori la rind. In schimb, intelegi de ce, in 1990, dupa aproape 45 de ani de comunism devastator, cea mai importanta revendicare a clasei muncitoare, imediat acceptata de Ion Iliescu si Petre Roman, a fost transformarea zilei de simbata in zi libera. Dupa ce se spetisera o viata intreaga construind fabrici si uzine, oamenii muncii aveau nevoie de o binemeritata pauza. Dar, dupa 21 de ani de la momentul de cotitura din decembrie 1989, milioane de romani se afla inca in pauza. E si motivul pentru care, in acest moment, e greu de precizat daca mitingurile programate in viitorul apropiat de catre salariati vor fi in favoarea lui Iri ori impotriva Codului Muncii.