Caută 
3 MIN
Raportul CE este unul de cotitura. Nu fata de paradigma in care este tratata Romania – elevul mereu corigent-repetent, care trebuie impins cu nuielusa de la spate, in tandem cu colegul de la sud, Bulgaria -, ci pentru ca el se deconteaza, mai mult ca niciodata, dupa 2004, pe seama actualei puteri, care a avut o buna perioada de timp ca stindard reforma justitiei.
In primul rind, acum, Comisia Europeana nu mai citeaza cazuri de coruptie ale fostelor guvernari, ci cu precadere ale celei actuale. Schimbarea majora de perspectiva este ca nu se mai critica o stare de lucruri ramasa si necorectata de pe vremea lui Ion Iliescu, Adrian Nastase, a lui Tariceanu, ci o situatie intretinuta si, mai ales, generata in timpul administratiei Emil Boc. In timpul premierului Boc si a ministrului Radu Berceanu, centura Bucurestiului a ajuns sa coste de doua ori mai scump decit contractul initial; tot acum, un consilier al PDL cistiga licitatii pentru patinoare si bazine de inot in valoare de 70 de milioane de euro.
Guvernul Boc nu transparentizeaza si nu reorganizeaza sistemul de achizitii publice, existind semnale grave in ceea ce priveste conflictul de interese, cum a fost cazul firmei ginerelui ministrului Vasile Blaga, care a renuntat la contracte cu firme de stat de 10 milioane de euro numai dupa ce presa s-a sesizat. 40% dintre lucrarile publice acordate de la 1 ianuarie 2010 nu au trecut prin Sistemul Electronic de Achizitii Publice, iar situatia sta si mai rau in ceea ce priveste contractele de furnizare de servicii – numai 20%. Alocarea disproportionata a sute de milioane de euro din bugetele unor institutii publice catre o singura firma, cum este cazul primarului sectorului 3, Liviu Negoita, este o supapa prin care se scurg necontrolate resursele publice.
Responsabilitatea, potrivit evaluarilor Comisiei Europene, era pina acum altfel distribuita. Ea se referea fie la efectele duplicitare ale guvernarii PSD, fie la practici institutionale sau majoritati parlamentare ostile. Insa Legea ANI a dovedit Europei ca majoritatile ostile reformei, mereu acuzate intre 2004-2009, reprezinta, de fapt, unanimitatea ostila. Au fost lucruri care au stat in puterea actualului Guvern si nu s-a vrut a fi facute: cei de la PDL au votat, in frunte cu ministrii-senatori, o lege ANI in total dispret cu interesele cetatenilor romani.
De aceea, intentia Consiliului European de a folosi concluziile raportului comisarilor europeni pentru a amina primirea Romaniei in spatiul Schengen echivaleaza cu un vot de blam. Comisia nu-si nu mai pune sperantele in capacitatea, resursele reformiste ale puterii si, probabil, are de gind sa dea o lectie. Lovit crunt in imagine, Traian Basescu respinge concluzia politica a raportului, aceea ca "Romania a incalcat angajamentele de la aderare", ceea ce stim cu totii ca e adevarat. Termeni precum „inacceptabil", „exagerat" seamana cu indignarea intilnita la unii responabili de pe vremea guvernarii PSD, in plin proces de negociere a aderarii. Comic, dar Basescu a ajuns sa faca ceea ce facea si Adrian Nastase prin 2002-2004. Venea Bruxelles-ul cu niste analize si rapoarte extrem de critice, trintea si premierul Romaniei o contra-expertiza, se otara diplomatic la „rautatea" concluziilor si acuza lipsa de informare a europenilor, apoi se rafuia cu defaimarile venite din partea opozitiei. Era un exercitiu de imagine, nimic mai mult. Pe fond, datele fundamentale ramineau neschimbate.
Un eventual esec Schengen va arde orice iluzie de reformism. Ar fi un semnal politic usturator venit de la Bruxelles. Si trist e ca, in tara, intre fortele politice, nimeni nu va fi indreptatit sa faca morala.
