Fata Morgana europeana

Cu ceva vreme in urma, iesenii au fost inflamati de posibilitatea ca orasul de pe Bahlui sa devina capitala culturala europeana, pe argumente provenind din 1860 (anul infiintarii celei mai vechi universitati din tara), sau din anii urmatori, cind conul Mihai si Badia Ion se cinsteau in bojdeuca din Ticau. Proiectul nu s-a dovedit viabil, in conditiile in care Teatrul National, unde coana Chirita jucata de Miluta Gheorghiu si-a vazut visul ispravnicesc cu ochii, si Filarmonica unde a dirijat cindva maestrul Celibidache, arata ca vai de lume. Iar Palatul Culturii, veritabila emblema a orasului, asteapta sa intre in cuvenitele reparatii capitale, in timp ce Biblioteca Municipala s-a disipat prin filialele din cartiere… Reputatul intelectual Gabriel Liiceanu nu a reusit sa-i (re)aduca la realitate pe initiatorii ambitiosului proiect decit in parte. Sibiul, care a fost capitala culturala europeana, nu a convins prin argumentele paseiste, ci prin multitudinea de manifestari culturale organizate, concerte de jazz, festivaluri folclorice, expozitii si altele. In timp ce in Iasul nostru incarcat de traditii, ne laudam cu anualele Sarbatori din octombrie, remarcabile prin cozile de la Mitropolie, sau prin manelaraia care bubuie din toate difuzoarele, la tarabele cu mici si bere.

Ei, si daca problema (re)lansarii culturale a Iasului in Europa reprezinta, cel putin la momentul actual, o Fata Morgana, din mintile demnitarilor s-a itit o alta idee. Iasul – oras european al sportului. Nu capitala europeana, titlu vindut turcilor din Stambul de ceva vreme, ci doar oras al sportului. Frumos, intr-adevar, dar insasi asocierea sintagmei "oras european al sportului" cu Municipiul Iasi, stirneste zimbete ironice. Nu pentru ca Iasul n-ar avea potential sportiv, are destul, numai ca imediat cum apare, dispare in ceata spre alte orase. Sa ne amintim doar de trei sferturi dintr-o echipa campioana mondiala de scrima provenita de pe Bahlui, de atleta Angela Morosanu si, mai recent, de boxerul Mihai Nistor, recent medaliat european, toti evadati cu viteza maxima din viitorul "oras european al sportului". Nu mai vorbim de echipele de jocuri sportive, majoritatea in diviziile secunde, fiindca nu performanta este determinanta in acordarea onorantului titlu.

Un oras european al sportului, in viziune moderna, respira sport prin toti porii. Inseamna ca acel oras are baze sportive moderne, poate organiza competitii internationale in conditii optime (nu neaparat la nivel mondial si european), oficialitatile pun mare pret pe activitatea sportiva, iar infrastructura este adecvata nivelului european.

La Iasi, de pilda, ar trebui sa ne asteptam oaspetii de pe tot continentul pe minunatul Aeroport International, dupa care sa le aratam puzderia de terenuri de tenis care bordeaza minunata sosea de centura, piscinele olimpice (nu cele de agrement pentru odraslele de bani gata!) din fiecare cartier al urbei, stadionul din Copou aflat la cele mai inalte standarde europene, cu a lui pista sintetica de atletism, salile de sport in frunte cu bijuteria polivalenta intens luminata si multe altele. Realitatea este, din pacate, alta. Fara a vorbi de aeroport si sosea de centura. Pina nu demult, Iasul avea un stadion cochet, cu instalatie de nocturna, dar fara tabela de marcaj electronica (acum, cica are a functionat odata). De asemenea, este greu de imaginat un oras de talia Iasului fara o piscina olimpica, la Sala Polivalenta iti bagi degetele in ochi, iar pista de atletism de la stadionul din Copou este, practic, nefolosita.

Este adevarat, spun optimistii, vom organiza in 2012 un campionat mondial de sah (ceea ce nu necesita cine stie ce dotari, dar este un mare eveniment sportiv), si este adevarat ca sint citeva terenuri de tenis pe care se disputa turnee internationale (de nivelul acelora care se joaca la Caracal sau Bals de exemplu), si ca avem o arena de popice moderna, dar este prea putin pentru a pretinde sa ne numim un oras care respira prin sport, mai ales ca presedintele CJ, Constantin Simirad iubeste sportul ca sarea in ochi, iar primarul Gheorghe Nichita este pasionat de citeva sporturi, ca fotbal, soccer, calcio si miuta.

Parlamentarul Catalin Ivan, cel care face lobby pentru atribuirea titlului de oras european sportiv catre Iasi, spera ca aceasta onoare ar reprezenta o trambulina pentru implinirea visului capitalei culturale europene. Ar fi o reusita exceptionala daca acest vis s-ar transforma in realitate. Dupa cum ar fi un succes si varianta sportiva a proiectului, mai ales ca am inteles ca are chiar sanse de reusita. Totusi, inainte de a cere astfel de onoruri europene n-ar fi mai bine sa ne pregatim in mod serios, pe plan sportiv si cultural? Sa construim (reconstruim) baze sportive (pe de o parte), sau sa rezolvam odata Filarmonica, Teatrul si Palatul Culturii?

Publicitate și alte recomandări video