Fundatura RATC

Cu citiva ani in urma, numai amenintarea cu greva ce ar fi dus la paralizarea orasului era un motiv pentru negocieri, care se soldau, de regula, cu cresteri de salarii si prime de sarbatori. Sindicatele isi adulau liderii, mai trecea un sezon, treaba mergea tot prost, pierderile erau mereu acoperite din buzunarul public, pentru a se mai proteja, chipurile, citeva locuri de munca, si totul mergea inainte.
Cit se mai putea. S-a putut vreo 11 ani, din pacate. Administratorii acestei regii s-au considerat, in acest timp, posesorii unui numar de clienti. Si acestia chiar au fost prizonierii regiei, pina au aparut firmele concurente de transport. Paradoxal, aparitia concurentei firmelor de maxi-taxi nu a fost un indemn pentru orientarea spre regulile economiei de piata, pentru ca, de la Consiliul Local, RATC avea furnizat in continuare drogul, siguranta, adica subventia. Astfel, zeci de miliarde de lei s-au dus, fara noima, pentru a alimenta slabiciunile, risipa si a favoriza prostia din punct de vedere managerial.
Situatia, tradusa pentru calatori, era cam asa: "Cum sa-i scoatem pe operatorii privati de pe piata, ca sa ne putem face noi de cap?"
Iata ca firmele de maxi-taxi si-au dezvoltat, treptat, traseele si au putut, cu greu, ce-i drept, sa faca fata surplusului de calatori, in urma grevei. Sindicatele de la firmele de maxi-taxi nu cer nici salarii, nici prime de sarbatori de la calatori. Nu se pling ca au parc invechit de masini, nici ca nu mai dispun de piese de schimb. Pentru ei este mult mai simplu: rezista sau nu pe piata. Si, in plus, sint mult mai cinstiti. In ce sens? Pentru a rezista pe piata, nu cer pe ocolite bani de la Primarie, adica sume din impozitele si taxele contribuabililor. Ei o fac direct, prin pretul biletului. Daca cer prea mult, alta firma concurenta, mai chibzuita si mai eficienta, poate sa preia calatorii.
Invers, pentru cine nu stie, pretul mai scazut al biletelor de la RATC este numai o inselatorie, la care este partas si Consiliul Local. Diferenta pentru acoperirea costului real al biletelor RATC se face prin alocarea unor sume imense – numai anul trecut 20 de miliarde de lei – de la bugetul local.
Problema, din partea Consiliului Local, este cit isi mai poate permite sa subventioneze transportul in comun, in ce proportie si sub ce forma. Pentru ca, sa nu ne mintim, RATC nu este o regie care functioneaza pentru a-si servi clientii. In afara de faptul ca i s-a impus un program strict, care duce la o regularizare a curselor pe traseele nestrabatute altcumva, civilizatia in aceste mijloace de transport nu exista. In maxi-taxi este si mult mai greu sa fii buzunarit si, cu putin noroc, ai chiar aer conditionat pe arsita verii sau caldura iarna. Ceea ce numai printr-un miracol poti gasi pe la RATC.
In aceste conditii, ce viitor mai are RATC? Il poate clarifica o greva? Ar fi o mare greseala daca, prin solutia gasita de Consiliul Local in urma grevei, s-ar continua subventionarea transportului public in proportia si forma actuala. De asemenea, ar insemna o eroare sa se restrictioneze traseele firmelor private. Acestea pot fi, cel mult, regularizate, dupa niste formule negociate cu Primaria. Pe de alta parte, se impune o restructurare severa a regiei. Daca pentru traseele neelectrificate se pot gasi repede inlocuitori, pentru cele electrificate, totusi, este in continuare nevoie de regia de transport, pentru ca acestea presupun costuri de intretinere ce nu pot fi suportate de o firma privata. Chiar numai cu traseele electrificate, subventionarea se va reduce considerabil. In fapt, ce este mai important? Citeva sute de locuri de munca din RATC sau civilizatia unui oras si degrevarea bugetului local de niste gauri care niciodata nu s-au putut astupa? Scopul unui serviciu public nu este acela de a asigura locuri de munca, ci de a duce la cresterea confortului clientilor. Iar acesta nu se rezolva, in nici un caz, printr-o greva.
(Mihai CHIPER)