Caută 
3 MIN
Fiind, in mod traditional, un spatiu cultural, Iasul a impus – se pare -, ?n interiorul istoriilor noastre artistice (fie ele conservatoare, moderniste, canonice sau alternative), termenul de boema. Ca sa o spun mai pe americaneste, cuv?ntul pare sa fi venit ?mpreuna cu locul. Exista, fara ?ndoiala, si o boema bucuresteana, si una clujeana, si una timisoreana, dar ele nu au avut/nu au pregnanta culturala a boemei din Dulcele T?rg. Probabil ca explicatia este de ordin istoric. Oric?t ar parea de curios (astazi), Iasul ram?ne un centru al (fostei) mari boierimi europene, o „pepiniera” – sa zicem asa – de eroi civilizatori care au facut, ?n timp, necesarele eforturi de sincronie mentalista cu batr?nul continent. Dupa modelul vechii intelectualitati apusene (?n speta, franceza si germana), aristocratii moldoveni au dezvoltat, timpuriu, un apetit pentru „socializarea” spirituala, pentru crearea comunitatilor de „esteti”, de convivi rafinati, similari oratorilor din Banchetul platonician. (Generatiile pre-junimiste si, mai ales, „promotia” junimista – cu al ei loc sacru de pe Lapusneanu, cunoscut ?n epoca drept La Mos Berl – functioneaza oric?nd ?n postura de exemple graitoare). Filiera socratica (din unghi strict intelectual, desigur) a boemei trebuie privita, pe de alta parte, cu toata seriozitatea. Credinta ?ntr-o anumita „maieutica” a dialogului si convivialitatii guverna, indiscutabil, experimentele artistice ale boemului traditional. El se raporta la grupul sau de „esteti” ca la o autoritate suprema, ce-i facilita (?n sensul catalizarii) si, ulterior, materializa impulsul creator.
Interesant totusi, de-a lungul miscarii istorice spre modernitate, identitatea boema va fi, treptat, expropriata elitistilor nobiliari sau intelectuali (grupati acum ?n alte forme de concentrare a puterii culturale), devenind un apanaj al asa-zisului „proletariat” artistic, acei mizantropi si nihilisti ai urbanizarii, marginali din punct de vedere social ori economic, care transforma literatura (cu precadere poezia) ?n modus vivendi. Si ?n acest contur psihologic, boema are timpurile sale de glorie ce dureaza din deceniile interbelice p?na ?n anii „liberalismului” ceausist (saizeci-saptezeci). La vremea respectiva, scriitorul boem candideaza, cu sanse, la conditia de „figura publica”, si ?n varianta (frecventa) ?n care scriitura lui (subtire) nu lasa, neaparat, sa se ?ntrevada semnele talentului nemaipomenit. Ca de at?tea ori ?n istoria noastra, personajul ajunge mai important dec?t opera. Aceasta ipostaza a boemei, ?n mod deosebit, st?rneste – sau, cel putin, ar trebui sa st?rneasca – interesul criticilor cu ?nclinatie catre determinismul psihologic al operei de arta. Se pot gasi aici – ?n curioasa rasturnare de apreciere axiologica a literaturii – suficiente elemente de suspectare a obiectivitatii canonului estetic. Selectia artistica depinde adesea vital (dupa cum se vede) de biografia artistului, mai precis de capacitatea lui (psihica?) de a deveni o „figura” a timpului ?n care traieste si nu, exclusiv, de excelenta auctoriala. Prin urmare, efortul creator pur ajunge sa fie corupt de „versatilitatea” biografica.
Cu o astfel de extractie, se ?ntelege ca tipologia boemului supravietuieste p?na ?n zilele din urma, ?ncerc?nd sa se legitimeze cu fiecare generatie ieseana de „cruciati” ai artei. Dupa cum am semnalat si ?n alte ?mprejurari (observatia atrag?ndu-mi, bine?nteles, ocara boemilor contemporani), actualmente, aceasta ipostaza de artist (cu ?ntreaga superficialitate comportamentala de rigoare) nu mai corespunde ?ntrutotul statutului (hermeneuticii?) ideii de literatura (intrata, macar ?n lumea civilizata, ?ntr-o epoca a „stabilizarii” ideologice, disciplinare si, cum cred ca se va observa peste un deceniu sau doua, chiar „stiintifice”). Noul erou al literelor este „soarecele de biblioteca”, „inginerul textual” ori „dirijorul de orchestra” si mai putin trubadurul cu priviri extatice, recit?nd hamletian pe vreo masa de braserie, transformata ad-hoc ?n scena elizabetana. „Academicul” postmodern a renuntat, justificat, la tipologia boema – resimtita ca inadecvata ?n raport cu umanismul autentic ?n lumea cibernetizata. Boemul s-a transformat, prin urmare, ?ntr-un paria postindustrial, parazit?nd, ?n cel mai bun caz, o traditie c?ndva glorioasa. El este un cabotin care ?si foloseste histrionismul drept unic instrument de seductie culturala. Daca personajul ?n cauza ar fi doar un mic bufon al exercitiilor dramatice, lucrurile ar ram?ne ?ntr-o zona inofensiva, de pitoresc regional, descretind fruntile spectatorilor si ajut?nd semnificativ la dezvoltarea turismului artistic. Problema ?nsa e ca, uneori, viata boema – prin hedonismul ei intens si prin lipsa constr?ngerilor – atrage si tineri talentati (cunosc eu ?nsumi vreo doi) care, negasind resurse sa se rupa la timp de mrejele trubadurismului, risca sa-si distruga, pas cu pas, propria valoare. Abia atunci nostima boema ?si poate arata fata hidoasa. Sa nu uitam ca orice virtute practicata excesiv devine, ultimativ, viciu.
(Codrin Liviu CUTITARU)
