Imperiul imposturii

Scandalul diplomelor universitare de la UMF a topit, in numai citeva zile, bruma de credibilitate a invatamintului universitar de medicina din Iasi. De acum inainte, sa ne asteptam ca Iasul sa figureze pe lista neagra a universitatilor europene ca un furnizor de impostura si de frauda intelectuala. Traficul cu diplome de studii universitare nu este un fenomen accidental. Functionarea lui presupune o retea organizata, corupta la cele mai inalte nivele, pentru ca pe acele licente stau semnaturile unor decani, rectori sau chiar ministere. Diplomele reprezinta o carte de vizita, o garantie, iar regimul eliberarii este, oriunde in lume, foarte atent urmarit. Altfel, in cazul unei simple neglijente, tot sistemul de valori pe care presupunem ca universitatea il instituie nu mai are nici o valabilitate. Putem cumpara, foarte lesne, licentele de la tarabe.
La Iasi avem dovezi, cazul este binecunoscut, toata lumea este de acord ca este o rusine, dar vinovatii nu se dau in vileag. De unde a pornit totul? In nici un caz de la UMF. Sistemul de aici ar fi ramas intact, ar fi produs in continuare falsuri, daca o ancheta a MEN nu ar fi sesizat ca nu exista nicaieri documente care sa ateste ca cetatenii italieni care au primit diplomele de la UMF ar fi absolvit studiile la universitatile straine invocate. Cine sint vinovatii?
Decanul Facultatii de Stomatologie, controversatul Vasile Burlui, spune ca MEN a selectat solicitarile absolventilor italieni si le-a aprobat sa sustina licenta la Iasi. Dar dosarul de inscriere unde a ramas? La Bucuresti? Bineinteles ca nu. Ca la orice examen de licenta, s-a facut o inscriere la secretariatul UMF, pe baza unor documente care atestau studiile cetatenilor italieni. In cazul de fata, documentele nu ies la iveala si nici nu au cum sa apara. Deci, responsabilitatea cui ii revine? Unei secretare? Nimeni nu poate fi atit de credul incit sa inghita o asemenea poveste. In schimb, ce mai aflam? Ca foile matricole ale candidatilor italieni nu sint eliberate de institutiile de invatamint din strainatate, ci de Universitatea Ecologica din Bucuresti, nefiind nici macar datate.
Oare aceste "amanunte" nu au trezit rectorului Stanciu sau decanului Burlui nici un semn de suspiciune? Si mai greu de crezut decit povestea cu secretara. Un rector sau un decan ar trebui sa fie primii interesati in a pastra nepatat prestigiul unei universitati pe care o considera centenara. Deci, neglijenta sau pasarea responsabilitatii la MEN ar fi prima perdea de fum lansata de la UMF.
Totusi, asemenea "amanunte" sint nimic pe linga dezvaluirile facute de catre secretarul de stat Adrian Miroiu: doi italieni, din grupul celor care si-au primit diploma de licenta de la UMF, nici nu se aflau in tara pe perioada in care a fost sustinut examenul de licenta. Statistica Politiei de Frontiera certifica acest lucru. Ce fac rectorul Stanciu si decanul Burlui, dupa aceasta lovitura nimicitoare? Se specializeaza in activitati detectivistice si gasesc, aparut ca din pamint, un act notarial din care rezulta ca cei doi italieni s-ar fi aflat in tara in perioada licentei. Au patruns italienii ilegal in tara pentru a da examenul de licenta? Dupa versiunea cusuta cu ata alba a celor doi profesori, se pare ca da.
Daca ar fi numai afacerea celor doi, ne-am opri aici. Desi toata lumea este de acord ca implicatiile sint mai ample, Senatul UMF a validat "probele" prezentate, care "atestau" prezenta italienilor in Romania. Anterior, un vot in Senat nu reusise sa stabileasca care sint responsabilitatile d-lui Burlui. Inseamna ca cel putin o parte a celor care au votat sint implicati, mai mult sau mai putin, in acest tip de afaceri. Ca exista familii, adevarate oligarhii financiare, care au transformat universitatea intr-o afacere. Sint destule amanunte despre arborele genealogic al familiilor care conduc, de fapt, UMF. Activitatea de intreprinzator a d-lui Burlui, care a mobilat salile UMF in schimbul unor sume foarte generoase, este, de asemenea, binecunoscuta. Ca sa nu uitam de marea afacere "Apollonia", universitatea particulara unde este rector. Avem, asadar, in fata imaginea fidela a unei fabrici de bani. Mediul in care majoritatea, sub umbrela unei universitati, isi foloseste postul si diploma in activitati financiare, iar o persoana are acoperirea celorlalte. In acest caz, mai este cumva scandalul diplomelor false ceva accidental ori tradeaza un sistem? Cu siguranta, in urmatoarele zile vor mai aparea multe detalii interesante.
Cazul de la Iasi seamana cu perioada de decadenta a nobilimii occidentale, cind titlurile de baroni, marchizi se puteau achizitiona contra cost. Devenise o afacere pentru stat. Nu mai conta ascendenta genealogica. Astfel se intimpla si cu medicina ieseana. Universitatea nu mai este o institutie a ierarhizarii valorilor, a devenit o afacere personala. (Mihai CHIPER)

Publicitate și alte recomandări video