Caută 
3 MIN
Cine nu are o viata, acum poate sa si-o cumpere. Este de vinzare pe Internet. Pentru 6.000 de dolari, un australian de 24 de ani si-a pus la vinzare numele, numarul de telefon, hainele, calculatorul, plansa de surf, fotografiile din copilarie, intilnirile cu prietenii si chiar o poveste de dragoste ratata. Nu-i nimic daca este prea scumpa oferta. Milioane de persoane si-au postat jurnale pe Internet si oricine poate sa traga cu ochiul in viata lor, pe gratis. Dar inainte sa te interesezi de viata celorlati, este recomandat sa iti cauti propria ta viata pe Internet. Cu o simpla tastare pe Google a propriului nume si cu putina rabdare, poti afla despre tine lucruri pe care nu le banuiai a fi publice.
De fapt, Internetul incepe, incetul cu incetul, sa dea un nou inteles conceptului de "viata privata". Exista de citiva ani buni o adevarata febra a blog-urilor, unde toata lumea posteaza tot ce poate. Oamenii nu au fost nicicind mai usor de gasit si in acelasi timp mai departati. Fotografii, evenimente inedite, experiente banale, visuri, frici, credinte expuse in mod voit zac de-a valma in spatiul virtual, alaturi de capodopere ale istoriei, arhive, arta, carti si chiar alaturi de date personale stocate de vreo institutie mai neglijenta sau cu o securitate mai vulnerabila. Fiecare poate contribui, astfel, la propria sa imagine, isi poate inventa ego-ul dorit si isi poate construi o viata sociala doar cu citeva click-uri bine coordonate.
Accesibilitatea fabuloasa pe care o ofera Internetul a creat o bariera extrem de subtire intre viata privata si cea publica. Mai ales oamenii politici, mereu in cautare de voturi si popularitate, nu au putut sta deoparte in fata oportunitatilor de regizare a propriei imagini publice oferite de Internet. Astfel, blogosfera politica a devenit din ce in ce mai consistenta in ultimii ani, incepind din SUA, "parintele fondator" al Internetului, sau din Franta pina in Rusia sau Iran. De altfel, blogurile si site-urile politice au capatat in ultimii zece ani o importanta extrem de mare in campaniile electorale. Multe victorii sau infringeri politice au fost puse pe seama lor, tocmai prin posibilitatea politicienilor de a convinge mai usor electoratul prin patrunderea in spatiul intim al acestora. De exemplu, politicienii americani string fonduri online sau isi incep campanii electorale prin clipuri web; in Romania, Traian Basescu a lansat conceptul "Guerilla digitala"; printul Charles difuzeaza periodic filmulete pe site-ul personal despre activitatile din timpul unei zile obisnuite de munca; presedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, isi reitereaza pe blog convingerile radicalist islamice, iar jurnalul virtual al premierului Ungariei Ferenc Gyurcsny atrage inca mii de comentarii din partea electoratului.
La fel ca multe aspecte din viata curenta, Internetul straluceste prin paradoxuri. Desi numeroasele centre de putere ar parea sa fie un garant al democratiei globale, Internetul este considerat, de asemenea, si o sursa propice a manipularilor, criminalitatii si a controlului guvernamental. Internetul este, deopotriva, si spatiul institutiilor transparente, spatiul singuraticilor care isi cauta parteneri de viata, locul dezbaterilor intelectuale. Dar, in acelasi timp, este si teritoriul celor care fura identitati, al hackerilor, al pedofililor sau al islamistilor radicali care vor sa construiasca bombe. Si nu in ultimul rind, Internetul pare a fi dimensiunea unui veritabil Big Brother guvernamental, care, datorita legilor europene si americane de stocare a convorbirilor si mesajelor electronice, devine din ce in ce mai prezent in viata noastra privata. Cu toate avantajele si slabiciunile sale, fara indoiala, Internetul a devenit unul din cele mai influente prezente in viata noastra privata sau publica.
