Caută 
4 MIN
De cand s-a infiintat, USL a tot tinut lectii de economie cu cetatenii Romaniei, cu delegatii FMI sau cu economistii adepti ai „austeritatilor". Rostind obsesiv termeni precum „crestere", „relansare", „dezvoltare", „locuri de munca" te puteai gandi ca realitatea crizei era o provocare pe care americanii, germanii sau chinezii inca nu o pricepusera in toate implicatiile ei, pe cand misteriosii economisti si finantisti USL-isti ii aflasera reteta in laboratoarele lui Ponta si Antonescu. Au tinut-o atat de bine ascunsa si secreta pe perioada campaniei electorale de anul trecut, incat bugetul era precum formula aceea de la coca-cola: lumea aflase ca trebuie sa aiba un gust minunat, pe placul tuturor, dar nimeni nu stia ce contine. Iata ca am aflat reteta bugetului si, contrar publicitatii, in esenta este ceea ce PSD a stiut dintotdeauna: biruri noi pentru cei care produc pentru a le da celor care nu produc, adica bugetari si pensionari. Conceptiile liberale nu exista in filosofia bugetara, fiindca PNL nu mai este un partid liberal. Asadar, facem abstractie.
Bugetul este suma tuturor gogomaniilor debitate fara incetare in ultimii ani. O uitare totala a unei promisiuni facute firmelor, adica reducerea CAS (se pare, in sfarsit, o masura acceptata de FMI, dupa ani de opozitie), praf in ochi celor care sperau in reducerea TVA la alimente, sau introducerea unui impozit progresiv, pana la 10% pentru cei cu venituri mici. In locul relaxarilor fiscale promise, noi biruri, prin noi modificari ale Codului fiscal, vor asalta mediul de afaceri de la 1 februarie. Pragul de impunere de 3% din cifra de afaceri pentru microintreprinderi a fost coborat de la 100.000 de euro la 65.000 euro, fiind unul obligatoriu si nu mai exista optiunea pentru a plati impozit pe profit, chiar daca firmele sunt pe pierdere. Nu o fi efectul direct al impozitului forfetar introdus in 2009 (propus de PSD si acceptat prosteste de PDL), cand sute de mii de firme si-au inchis rapid portile, dar va avea un efect mai lent in timp, in conditiile in care multe afaceri sunt inglodate in datorii, au intarzieri la furnizori, iar creditorii stau la colt. Coface Romania arata ca „dupa patru ani de criza, companiile din Romania sunt sensibile la socuri, se afla la pragul de sustenabilitate", iar „microintreprinderile reprezinta 85% din totalul companiilor care intra in insolventa, cifra de afaceri medie a acestora fiind de 1,5 milioane de lei, valoarea medie a datoriilor fiind de 2,3 milioane de lei." Guvernul le-a mai pus un pistol la tampla. Pentru ce? Sa mai creasca pensiile si, mai ales veniturile unui aparat bugetar inca stufos, peste ceea ce ar fi insemnat de fapt „reintregirea" salariilor.
Realitatea mai arata ca efectele negative ale impozitelor si cresterilor de preturi va fi mai mare decat ceea ce se va da pomana electoratului tinta al PSD. Taxarea companiilor din energie, a celor care exploateaza resurse minerale are cele mai mari sanse sa se regaseasca in preturile la gaze si benzina, deci vor fi suportate tot de consumatorul final sau adaugate produselor care necesita consum de energie si transport. Noi impozite anuntate in agricultura vor lovi in micii producatori, care isi bazeaza supravietuirea tocmai pe absenta fiscalizarii. Cresterea accizelor la tigari si alcool nu se regaseste, de obicei, decat in evaziune marita. Noua taxa auto, aplicata sub forma timbrului de mediu, cu o formula de calcul diferita, scapa statul de noi procese, dar cele o suta de mii de masini inmatriculate in Bulgaria circula in continuare prin Romania si polueaza netaxate.
Care este filosofia? Ministrul bugetului, Liviu Voinea, se lauda ca Romania este solvabila, intrucat are active de 200 de miliarde de euro si datorii de numai 50 de miliarde. Parca asa spunea si Victor Ponta despre Emil Boc: la nivel macro suntem bine, la nivel micro este problema. La nivel macro, pe hartie, detinem niste active, insa Guvernul nu intelege ca plus-valoarea este produsa la nivel micro numai daca este incurajata. La nivel macro, in teorie, Romania spera sa ia de la unii care produc si sa dea la cei care consuma. La nivel micro doar cei care au spirit antreprenorial, ofera locuri de munca si pot impinge inainte economia, sunt innebuniti de taxe si impozite. La nivel macro toti se fac ca lucreaza, dar, la nivel micro, numai o mica parte muncesc efectiv. La nivel macro Romania are active de 200 de miliarde, in timp ce la nivel micro ele nu sunt vandabile: Oltchimul, dupa un esec al privatizarii, a fost trecut in insolventa. La nivel macro Romania e multumita si prospera, la nivel micro nu a inventat chibritul producator de plus valoare, inovatie si prosperitate. In schimb, il taxeaza.
