La ce ne-am inhamat?

 Am fost de mai multe ori intrebat, pe site-ului ziarului, de ce nu scriu mai multe articole editoriale pe tema echipei de fotbal a Iasului, de ce ma ocup de Euro 2012, de alte sporturi, de alte grupari de fotbal si scriu mai putin despre Poli sau, mai nou, CSMS Iasi, in orice caz echipa de suflet a iesenilor indragostiti de fotbal. Este cat se poate de adevarat, scriu foarte rar despre fotbalul din Copou. Nu pot evita un asemenea subiect, fiindca este de larg interes, dar daca o fac mai rar este dintr-un motiv foarte simplu: teama de repetitie. De cate ori am scris despre fotbalul iesean am tot batut darabana pe tema incompatibilitatii dintre fotbalul de nivel inalt romanesc si finantarea aproape exclusiva de la bugetul local si despre necesitarea cautarii (nu aparitiei, diferenta de nuanta!) unui sponsor puternic, care impreuna cu autoritatea locala sa asigure o prezenta decenta a urbei in care traim pe prima scena fotbalistica a Romaniei. Nici in acest an nu gasim ceva nou sub soarele care ne infierbanta. Desi s-a spus si s-a scris ca intre primele doua ligi ale fotbalului romanesc este o diferenta imensa, evidentiindu-se necesitatea unei intariri apreciabile a lotului, situatia este asemanatoare pana la identitate cu situatia de acum un an, de doi, de trei etc.

De pilda, prin Copou si prin cantonamentul din Austria au aparut o serie de fotbalisti liberi de contract si vreo doi imprumutati (desi antrenorul Ionut Popa s-a pronuntat de multe ori impotriva acestui gen de "achizitii"!) si s-au perindat cativa jucatori straini, care, dupa toate probabilitatile, fie "nu vor corespunde asteptarilor", fie "nu se vor intelege cu clubul" in materie de conditii contractuale. Pe un plan subtire, jucatori de relativa valoare nu pot fi cooptati, pentru ca "nu sunt bani". Si tot penuria materiala sta la originea evitarii achizitiilor si aducerii unor jucatori fara contract sau cu imprumut.

Este greu de crezut ca se va ingrasa porcul in ultimele doua saptamani care au ramas inainte de startul noii editii de campionat, start in care CSMS are un program de-a dreptul infernal. Desi s-au mai vazut minuni de genul acesta chiar si la Iasi. Insa la bugetul pe care il poate asigura urbea pentru fotbal (chiar si in conditiile in care fotbalul papa aproape tot tainul rezervat sportului), nici un presedinte dibaci ca Florin Prunea nu poate face minuni. Si atunci, se pune intrebarea: de ce ne-am mai complicat cu Liga I, daca am stiut exact cat ne tin curelele? Ca sa satisfacem placerea suporterilor care vor fotbal de prim rang la Iasi sau a fanilor ieseni ai altor echipe (in special ai celor bucurestene) care vor sa-si aplaude favoritii in Dealul Copoului? Daca s-a stiut de la inceput ca nu ne putem masura la buget cu echipele cu pretentii, la ce ne-am mai infipt la masa bogatilor? Si – la urma urmei – cat valoreaza o salvare de la retrogradare, pana in prezent singurul obiectiv viabil pentru echipa de fotbal CSMS Iasi? Care este pretul sacrificarii altor echipe sportive pe altarul acesteia?

Pentru ca am inceput (contrar obiceiului) acest articol la persoana I, voi incheia spunand ca doresc, ca orice iesean, sa avem o echipa puternica in prima liga, care sa se bata de la egal la egal (macar pe teren) cu granzii campionatului. Este adevarat, nu avem norocul vasluienilor de a avea o mina de aur ca Adrian Porumboiu, desi mina asta, in anumite momente, n-ar fi fost chiar inaccesibila, daca s-ar fi facut un pas inainte. Dar un oras de talia Iasului are nevoie de performanta sportiva pentru a-i consolida numele si renumele, iar performanta sportiva nu inseamna taraiala prin coada clasamentelor, fie si in primele esaloane. Si daca performanta nu este accesibila in fotbal, mai exista si alte variante. Este o tema interesanta, la care primarul reales Gheorghe Nichita are timp berechet sa se gandeasca in noul sau mandat la comanda Iasului.