Lasati antrenorii in pace!

Din actualul sezon al Ligii I fotbalistice au trecut noua etape, aproximativ un sfert de campionat. Nu spunem o noutate. In Liga I activeaza 18 echipe. Nu redescoperim America, este un lucru banal, cunoscut de toti microbistii fotbalului. Din aceste 18 formatii, opt si-au schimbat antrenorii. In fapt, au fost noua schimbari de tehnicieni, intrucit Steaua a mutat de doua ori intr-un sfert de campionat. Dintre aceste noua schimbari, doua au fost justificate. La Unirea Urziceni, echipa care si-a schimbat bugetul, lotul si obiectivele, n-avea cum sa ramina Rony Levi. La FC Timisoara, sirbul Vladimir Petrovic a trebuit sa plece acasa, intrucit la Belgrad, ca si la Bucuresti sau in multe alte parti, echipa nationala nu se refuza. In rest, demiteri si demisii. In loc de demisii se poate citi foarte bine "demisii provocate", mai ales in cazul Stelei. Conducatorii sint de vina? Nici pomeneala, de vina sint suporterii – se scuza oamenii care baga bani in burta nesatula a fotbalului – care la fiecare esec incep sa strige refrenul paroxistic "demisia, demisia". Insa la Steaua, de exemplu, este un lucru cert ca spectatorii care au cerut demisia lui Ilie Dumitrescu nu sint dintre aceia care il contesta permanent pe Gigi Becali, ci cei apropiati de patron. Si atunci, gresim cind vorbim de demisii provocate? La Cluj, schimbarea lui Mandorlini cu Cirtu a fost facuta de dragul schimbarii, pentru ca altfel nu se explica de ce a fost inlocuit un antrenor defensiv cu altul ultradefensiv.

Noua schimbari de antrenori in numai un sfert de campionat. Si vor urma si altele, pentru ca Lopez Caro sta pe un butoi de pulbere la Vaslui si nici Andone nu se simte confortabil la Dinamo. In primul caz, spaniolul trecut pe la Real Madrid (prea bun pentru campionatul nostru necajit, precum uitatul Peseiro de la Rapid) a reusit sa inchida gura circotasilor si a lui Porumboiu prin doua victorii stralucite: 4-0 cu Otelul si 2-1 cu Dinamo, chiar in "paddock-ul ciinilor". A fost suficienta eliminarea din Cupa Romaniei si infernul la Vaslui se afla pe pozitie de asteptare. La Dinamo probabil ca se va efectua obisnuita schimbare, Rednic in locul lui Andone, pentru ca, la vara, suporterii si conducatorii sa faca din nou rocada intre cei doi prieteni hunedoreni.

Pina nu demult, exista regula ca un antrenor sa nu poata activa in acelasi sezon la doua echipe de pe acelasi palier competitional. Acum, nu se mai tine cont de ea. Piturca si Neagoe, fostii antrenori ai Stelei, muncesc bine mersi la Craiova, iar Selymes a dat Sportul pe Astra Ploiesti. S-a vazut, probabil, ca aceasta regula nu afecteaza cu nimic stabilitatea bancilor tehnice, ba, mai mult, creeaza mari probleme antrenorilor. Patronii n-au nici o treaba, fiindca pe ei nu-i poate nimeni schimba.

Seisme de acest gen nu se produc doar in Romania, ci peste tot, chiar si in tarile cu fotbal dezvoltat. Daca ne aducem bine aminte, acelasi fenomen se petrecea cu un an in urma in Bundesliga, iar campionatul german, chiar daca nu este cel mai valoros din lume, este renumit prin profesionalismul si seriozitatea conducatorilor. La noi, insa, fenomenul general valabil capata proportii cu adevarat ingrijoratoare si nu poate fi separat de evolutiile lamentabile ale echipelor romanesti in competitiile internationale. "Ti-am cumparat jucatori, iti dau salariu cit vrei, nu-ti ramine decit sa te pui pe treaba si sa-mi aduci rezultate" – este leit-motivul tuturor conducatorilor din fotbalul romanesc. Cerinta care poate fi greu contestata, numai ca treaba asta nu se face cit ai bate din palme. Daca ai cumparat 18-20 de jucatori, cum a facut Steaua, iti trebuie luni, daca nu chiar ani pina sa construiesti  o echipa bine sudata, si nici macar asta nu indeplineste dorintele patronilor alergici la orice esec sau chiar semiesec.

Fotbalul romanesc este o suma de experimente neduse pina la capat, in care principala strategie este cirpeala de zi cu zi, reflectata, din nefericire, si in destinul echipei nationale. Nu numai pentru faptul ca brambureala de la cluburi nu poate fi de bun augur pentru productia de jucatori selectionabili, dar si din cauza ca instabilitatea tinde sa se instaureze si acolo. Si daca la persoanele publice din fotbalul romanesc se pot banui unele interese ascunse, masa de (pseudo)suporteri care cere mereu demisia pare a fi, daca nu inconstienta, cel putin manipulabila. De parca nimeni n-ar sti ca, pentru a obtine rezultate, conditia imperios necesara este aceea de a lasa antrenorii sa-si faca treaba!