Lectia Bac-ului

Bacalaureatul a trecut si iarasi au iesit la iveala vechile neajunsuri de organizare, dublate, ca de obicei, de nemultumiri iscate din diverse motive. E drept ca ministrul Ecaterina Andronescu a anuntat deja schimbari majore incepind cu examenul din 2010, cind, probabil, vor fi doar trei probe de examen, si nu sase, ca acum. Sa insemne asta ca toate problemele isi vor fi gasit rezolvarea? Pina atunci mai este fix un an, iar timp ar fi suficient pentru remedierea majoritatii defectiunilor aparute acum si care nu sint deloc putine.

Daca au lipsit greselile din enunturi – asa cum s-a intimplat in primavara, la tezele cu subiect unic – elevii s-au confruntat, in schimb, cu alte obstacole. Cel putin un examen a debutat cu intirziere, astfel ca toti candidatii au fost consemnati fara voie vreme de doua ore in salile de clasa, in asteptarea subiectelor de la proba vocationala. Iar daca aceasta a fost o problema tehnica (s-a blocat taman calculatorul cu subiecte de la Ministerul Educatiei), cele de ordin uman e greu de crezut ca au lipsit in totalitate, la capatul unui an scolar extrem de agitat. Desi profesorii nu au lasat sa se vada ca ar fi afectati de diminuarea veniturilor si, mai nou, a coeficientilor promisi in viitoarea lege unica a salarizarii, vocile celor nemultumiti de note spun altceva, indiferent ca se refera la o supraveghere stricta sau la una lejera la probele scrise, ori ca acuza o evaluare subiectiva. Contestatiile, acolo unde s-au putut depune, rezolva o parte dintre necazuri, dar destule alte note mici vor ramine definitiv pe diplome, afectind serios sperantele celor care vor sa prinda un loc fara taxa la facultate.

De fapt, aceasta este marea problema a marilor examene: ca nu toti candidatii trec prin acelasi etalon de corectura. Sint si profesori care sustin asta, nu doar elevi si parinti. Sigur, este imposibil ca un sfert de milion de candidati sa treaca prin aceeasi comisie, iar diferentele de notare se pot vedea comparind rezultatele din doua centre de examen asemanatoare ca nivel de instruire. Discrepantele au fost mai vizibile la nivelul judetelor, distanta dintre extreme fiind de aproape 40% in ceea ce priveste promovabilitatea. Deosebirile trebuie puse, insa, in primul rind pe seama modului de evaluare a elevilor, care da apa la moara corectarii subiective. Ideal ar fi ca testele sa fie construite pe modelul grilei, dar acest lucru este imposibil pentru disciplinele sustinute oral sau la probele scrise, precum cea de limba si literatura romana. Ramine de vazut ce solutie va alege Ministerul Educatiei si daca reprezentantii sai vor sti sa discute cu profesorii noile variante de concurs.

In ceea ce-i priveste, tinerii au primit o lectie dura si neasteptata pe parcursul celor sase discipline de examen – aceea ca nu toti sint egali in fata comisiei de examinare. Multitudinea contestatiilor demonstreaza acest lucru. Dincolo de bagajul de cunostinte, conteaza o multime de alti factori – de la buna functionare a unui calculator la Ministerul Educatiei si pina la rabdarea profesorilor. La fel ca in viata reala, unde legea nu se aplica intotdeauna la fel pentru toti.