Legea nu-i lege, e tocmeala

Doi baci scirtari s-au asezat la masa tratativelor, unul ardelean si altul moldovean (basarabean). Primul, considerat un as al managementului financiar in Romania, dar hent-careu in privinta administrarii unei echipe de fotbal. Surprinde afirmatia la adresa lui George Copos? Nu, deoarece calitatea unui manager se reflecta si in calitatea oamenilor cu care lucreaza. Or, oamenii lui Copos au reusit sa ia a doua teapa antologica in numai o luna. Prima cu Sapunaru, adus cu imprumut, pe bani, de la Porto, doar pentru a asculta glasul rotilor de tren. Este inadmisibil cum diriguitorii din Giulesti (y compris, George Copos) nu au stiut ca batausul din vestiarul portughez este suspendat pe intregul continent, nu numai in Portugalia. Acesta este baciul-scirtar ardelean. Cel moldovean se numeste Vasile Siman si s-a specializat in cresterea productiei de talente la hectar la Sportul Studentesc, pe care asteapta sa le vinda pe purcoaie de euroi. SI, pina atunci, le imprumuta cu tiriita, pentru ca baietii sa nu se piarda prin vajnicele confruntari de la Chiajna si Stejaru. Trebuie sa fim intelegatori cu Siman, fentat la inceput de corifeii tepelor din fotbalul romanesc. I-a scos in fotbalul mare pe Costin Lazar, Gigel Bucur, Mazilu, acum se chinuie cu Varga si Balan, iar tandemul mortal Ferfelea-Curelea face de zor joc de glezne, in speranta ca vor ajunge si ei in fotbalul mare inainte de pensionare.

Asadar, baciul Copos si baciul Siman s-au asezat la masa tratativelor, pentru a rezolva problema Varga – Balan. Cit s-au tocmit ei in stilul caracteristic, perioada de transfer dusu-s-a. Ei, si ce-i? Liga lui Mitica este liga tuturor posibilitatilor, atita timp cit ligile inferioare mai sint in vacanta, se mai pot face anumite tranzactii, prin mult tocita metoda a satelitilor. Atita doar ca Rapidul lui Copos nu statea prea bine in materie de cucerirea spatiului cosmic, asa ca a trebuit sa inventeze un satelit, pe care l-a inscris in graba in Liga a IV-a, la Asociatia Municipala de Fotbal din Bucuresti, si acolo i-a inregimentat pe cei doi jucatori de Liga Campionilor, Dacian Varga si Tiberiu Balan. Apoi, dupa o serie de ondulatii birocratice si plictisitoare, "uite viza, nu e viza", cei doi au jucat in meciul Rapid – Timisoara, cistigat de Rapid cu 1-0, mai degraba datorita portarului Bornescu si a slovenului Matic, decit a lui Tibi si Daci. Pesemne ca Mitica Dragomir se ruga cerului pentru victoria Timisoarei, pentru a nu se isca tambalaul.

Dar a cistigat Rapid si baciul banatean intra in arena cu calul sau alb de apostol al dreptatii. Marian Iancu, deja botezat cu apa sfintita de la Lausanne, contesta utilizarea celor doi si, implicit, rezultatul de pe teren. E un moment de stupoare in cantelariile lui Mitica. Iancu are dreptate si micuta golanie nu mai poate fi musamalizata. Iar Mitica este artizanul tuturor matrapazlicurilor marunte din regulamente, care, adunate gramada, compun o golanie cit toate zilele. Dragomir se antepronunta: Timisoara are dreptate, dar, in acelasi timp, oamenii din comisii tergiverseaza. Asta pentru ca Dragomir stie una si buna: orice decizie s-ar da, se ajunge la Tribunalul de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, acolo unde urmeaza sa se faca de ris si LPF, la un an dupa FRF. Solutia gasita de geniul din Balcesti este rejucarea meciului, o solutie pe linga regulamente, dar posibila cu acordul partilor. Marian Iancu se da galanton, accepta rejucarea, stiind bine ca Rapid nu va accepta. Altfel ar primi cele trei puncte de la masa verde cu bratele deschise. Copos nu este de acord nu pentru ca sta cu dreptatea legata de git, asa cum declama, ci pentru ca, acceptind rejucarea, isi recunoaste greseala, iar Varga si Balan vor sta pe bara pina la sfirsitul turului, la fel ca Sapunaru.

Marele viciu al problemei nu sta in minariile lui Copos sau Iancu, ci tocmai in edificiul hirtogaresc creat de tatal cluburilor de fotbal. In acelasi timp ambigui si oculte (cine le poate gasi pe Internet?), regulamentele LPF lasa gauri in gard pentru orice situatie. Desi Romania a intrat de ceva vreme in Uniunea Europeana, la noi nu se respecta nici macar perioadele de transfer din propriile regulamente, daramite cele internationale stabilite de UEFA. Se pot transfera jucatori si dupa inceperea sezonului, prin satelitii din esaloanele inferioare si, cind aceasta varianta nu este viabila, mai exista posibilitatea declararii unor fotbalisti ca liberi de contract, prin memorii, partea financiara rezolvindu-se prin "gentlemen (?) agrement".

Spre deosebire de cei sinceri pina la cinism, Dragomir este cinic pina la sinceritate. "Regulamentele noastre sint imperfecte", zice eternul Dragomir, care, de doua decenii, nu a intreprins nimic pentru a se face odata pentru totdeauna niste regulamente beton, care sa nu lase loc de interpretari. Altfel n-ar mai fi atit de mult-iubit-si-stimat de catre conducatorii de cluburi si n-ar mai fi reales perpetuu pina la intrarea in eternitate.