Linistea si nelinistea lui Piturca

Pina la cea mai mare provocare din istoria nationalei Romaniei au mai ramas trei saptamini. Luni, 9 iunie, tricolorii vor juca primul meci din cadrul grupei C a Campionatului European de fotbal din Austria si Elvetia, la Zürich, impotriva Frantei. Vor urma, in continuare, Italia si Olanda, in total trei dintre cele mai mari forte fotbalistice ale continentului si atmosfera in lotul echipei nationale, departe de a fi mormintala, este suficient de relaxata. Sa se fi resemnat jucatorii echipei nationale cu statutul de victima sigura in aceasta grupa a mortii? S-ar putea spune ca, in conditiile in care s-ar dori performanta calificarii, ar fi trebuit sa ne dam cu capul de pereti, sa cautam adversari puternici pentru meciuri amicale, sa tinem echipa in cantonamente prelungite, cu alergari interminabile. Nici vorba. Echipa Romaniei a avut unul dintre cele mai lejere programe de pregatire, a jucat un amical cu Israel, unul cu Rusia (in care si-a aratat "coltii") si va mai urma unul de "omogenizare" cu Muntenegru, dupa care, gata pentru intrat intre falcile francezilor. S-ar fi putut crede ca, in cazul in care tricolorii ar fi avut o grupa mai accesibila, programul primaverii ar fi fost ceva mai draconic, dar, dupa cum il stim pe Victor Piturca, selectionerul nu face diferente de abordare intre adversari.

La o adica, Piturca trebuie sa fie cel mai linistit dintre toti cei legati de echipa nationala, prestigiul sau de selectioner fiind afectat doar in cazul unor infringeri dezastruoase. Daca nationala reuseste sa treaca de aceasta grupa C, va fi declarat, probabil, cel mai bun antrenor de reprezentativa din istorie, daca nu, grupa a fost foarte puternica,

Romania avea, oricum, sansa a patra de calificare, bine ca ne-am comportat onorabil si, poate ca daca ne calificam la Mondiale, sortii vor fi mai milostivi cu Romania. Mai trist ar fi ca tricolorii sa treaca de grupa si – in conditiile, mai mult ca sigure, in care s-ar vorbi despre titlul european – sa o festeleasca in sferturi in fata unui adversar net inferior.

In realitate, Piturca nu poate fi la fel de linistit. Pentru ca Romania sa treaca de aceasta grupa de foc trebuie sa depaseasca in clasament cel putin doua dintre cele trei super-nationale cu care este condamnata sa se infrunte. Sansele sint mici, dar perspectiva este fascinanta si merita citeva nopti de insomnie pentru a o materializa. Toti cei trei selectioneri avertizeaza ca echipa Romaniei nu este invinsa dinainte si poate produce surprize mari. In frunte cu olandezul Marco van Basten, alias Stan Patitul. Ne-ar placea ca declaratiile lui van Basten, Domenech si Donadoni sa fie de complezenta, fiindca ar fi in avantajul nostru. Dar nu poate fi vorba de asa ceva, fiindca antrenorii marilor echipe sint obisnuiti cu surprize produse de echipe mult mai insignifiante ca Romania. Subestimarea adversarilor se plateste scump, iar Romania – din fericire – nu are pe cine subestima. Pe de alta parte, toti adversarii nostri isi argumenteaza prudenta prin prezenta lui Mutu. Intr-adevar, echipa Romaniei pare a fi dependenta de "briliantul" ei, poate mai dependenta decit era odinioara de Hagi, iar unul dintre lucrurile care i se pot imputa lui Piturca este tocmai faptul ca nu a exersat in meciuri de palmares jocul fara Mutu. Daca altii considera ca anihiliarea decarului ar fi sinonima cu anihilarea Romaniei, atunci un fault bine tintit (cu riscuri) sau o provocare (fara riscuri) ar fi cheia succesului.

Ramine de vazut daca Piturca a analizat meticulos o asemenea alternativa si daca declaratiile sale precum ca "Romania nu sta nici intr-un jucator, nici macar in Mutu", au acoperire in realitate.

Pina la acele momente, tricolorii se relaxeaza, fac alergari usoare, joaca volei pe plaja si au invoire de la DNA sa-si vada de treaba. Intre 9 si 15 iunie vom vedea care sint rezultatele acestei relaxari.