Caută 
3 MIN
Intrebarea de campanie este daca locul potrivit va fi ocupat de cel mai potrivit om. Obiceiul impamantenit cu precadere in ultimii 20 de ani ne arata ca o persoana este cu atat mai potrivita (de altii) sa ocupe un loc, cu cat inaltimea functiei publice este mai mare. Sigur ca si candidatul trebuie sa dea din coate, sa arate ca merita efortul. Din pacate, nu intotdeauna merita locul.
Cel mai bun exemplu in acest moment este locul din fruntea Educatiei, de unde ocupantul asezat comod pana ieri a recunoscut senin ca numele ii apare pe mai multe lucrari plagiate. Altii i l-ar fi pus acolo, nu el. Totusi, pana ieri, nu miscase vreun deget ca sa faca plangere impotriva celor care i-au stirbit brandul personal, riscand astfel sa devina cel putin complice la furt si sa ajunga de rasul propriilor studenti si al elevilor care tocmai se pregatesc sa intre in examene. Insusi premierul, fost procuror, a ignorat probele care au facut deliciul presei, ocolind inclusiv organismul care are ca menire tocmai cercetarea celor acuzati de astfel de fraude. O tergiversare careia Ioan Mang i-a pus capat pana la urma, facand gestul potrivit, asteptat de toata lumea: a demisionat, lasand locul altcuiva.
Si premierul insusi ravneste la un loc pe care pana acum il ocupa presedintele, cu mai mult sau mai putin succes. Faptul ca primul ministru este cu 20 cm mai inalt decat seful statului si ca astfel ar iesi, poate, mai bine in pozele de grup nu este totusi un argument potrivit pentru a cere sa reprezinte Romania la Consiliul European, saptamana viitoare, chiar daca reuniunea a fost convocata din cauza agravarii situatiei economice a UE. Pe de alta parte, insusi seful Executivului a recunoscut in prima zi dupa investitura ca economia nu e domeniul sau forte si ca ministrul vicepremier de Finante explica mai bine deciziile Guvernului in acest domeniu. Si atunci n-ar fi mai potrivita prezenta ministrului de Finante la Bruxelles? Intre timp, ramas acasa, premierul ar avea vreme sa se gandeasca la argumente solide care sa-l puna in real avantaj fata de seful statului pentru unele dintre urmatoarele Consilii Europene.
Dar argumentele ferme par sa fie la mare pret in ziua de azi. Astfel, consilierul guvernatorului BNR, a opinat ca in Romania se munceste prea putin si de aici cresterea economica foarte "subtire", uneori chiar negativa – cum a fost in primul trimestru din acest an si in ultimul trimestru din 2011. Nimic surprinzator, cata vreme economiile occidentale au atras cel putin o treime din populatia activa a Romaniei. Dar de ce a descoperit Adrian Vasilescu acest lucru abia acum, dupa ce datele preliminarii ale recensamantului din 2011 aratasera o scadere foarte abrupta a populatiei Romaniei? Probabil ca a citit raportul asupra caruia urmeaza sa se pronunte ministrii de Finante ai tarilor UE, privind amploarea fenomenului de imbatranire a populatiei la nivel comunitar, unde Romania este mentionata printre cele mai afectate state. Este de asteptat ca ministrii sa ajunga la concluzia ca va trebui crescuta varsta de pensionare, inclusiv prin evitarea timpurie a iesirii de pe piata muncii. Putin probabil ca o asemenea masura nepopulara sa poata fi aplicata in Romania, unde lipsa locurilor de munca decent platite constituie de mai multi ani "motorul" fluxului migrator. Pana acum, nici un guvern nu a fost in stare sa franeze fenomenul, iar faptul ca acesta a ajuns sa fie sesizat, in sfarsit!, si de la varful Bancii Nationale, arata ca recesiunea incepe sa doara. Numai de n-ar deveni cronica.
